nahamic

Nahamic provine din cuvântul din ebraică NACHAM, tradus, de regulă, în română cu "a se pocăi". Desigur, nahamic depăşeşte sensul primar de pocăinţă şi i se adaugă un înţeles mai larg acumulat de NACHAM.

Sensul de mângâiere, liniştire, îndepărtarea senzaţiei de rău...

Şi a dus-o Isaac în cortul mamei sale Sarra şi a luat pe Rebeca şi aceasta s-a făcut femeia lui şi a iubit-o. Şi s-a mângâiat (nacham) Isaac de pierderea mamei sale, Sarra.
(Facerea 24:67)

"Mângâiaţi (nacham), mângâiaţi pe poporul Meu", zice Dumnezeul vostru.
(Isaia 40:1)

Întoarce-Te, Doamne! Până când vei sta departe? Mângâie (nacham) pe robii Tăi!
(Psalmi 89:15)

Doamne, numele Tău este în veac şi, pomenirea Ta în neam şi în neam.
Că va judeca Domnul pe poporul Său şi de slugile Sale se va milostivi (nacham).
(Psalmi 134:13-14)

Pentru că tu M-ai lăsat, zice Domnul, şi te-ai întors înapoi, de aceea-Mi voi întinde mâna Mea asupra ta şi te voi pierde, că M-am săturat miluindu-te (nacham).
(Ieremia 15:6)

Nacham are deci mai multe înţelesuri, aţi părea rău, a fi mişcat, a fi înduioşat, regret, milă, compasiune, consolare, mângâiere, reconsiderare, îmbunare, potolire, domolire.
Nacham este folosit cu precădere ca un mijloc de antropopatism pentru Divinitate. Rădăcinile cuvântului au înţelesul de respiraţie adâncă, ori răsuflarea este chiar legătura din Dumnezeu şi om, nu numai un simplu oftat.

În limbajul modern nacham se traduce cu "a se răzgândi". Iată de ce nahamic poate avea mai multe înţelesuri, dar sensul general este de a te întoarce cu 180 de grade sau a schimba pur şi simplu direcţia. Foarte rar este legat de un sens malefic, acţiune sau comportament impropriu sau a face ceva greşit.