imagologic

IMAGOLOG'IE s.f. Ramura a sociopsihologiei care cercetează sistematic reprezentările pe care le au popoarele sau clasele sociale despre ele însele. - Din fr. imagologie.

Prima dată când s-a vorbit oficial despre imagologie ca obiect de studiu şi mai ales, prima fata când imagologia a primit rangul de disciplină socială de sine stătătoare, a fost în cadrul Celui de-al XVI-lea Congres Internaţional de Ştiinţe Istorice (1985, Stuttgart). Autoarea de drept a fost Héléne Ahrweiller, o cunoscută autoare de studii despre istoria Bizanţului. Domnia sa propus temă de discuţie "imaginea celuilalt", adică nu altceva decât obiectul de studiu al imagologiei.

Pentru a da o definiţie mai exact a disciplinei numită imagologia, putem spune că imagologia studiază comunicarea prin imagini şi modul cum se cristalizează aceste imagini în mentalul individual şi colectiv, în funcţie de orizontul de interpretare a grupurilor umane pe timpul dezvoltării lor istorice. Obiectul imagologiei cuprinde şi studiul autoimaginilor grupurilor sociale în raport cu autopercepţia de sine şi cu sedimentarea în mentalul colectiv a imaginilor preluate de la vecini sau de la popoare mai îndepărtate geografic, dar foarte prezente în viaţa comunităţii respective, prin legături economice, politice, culturale şi de altă natură.

imagologie istorica

Publish at Scribd or explore others: Essays & Theses Uncategorizable-Unca Education

IMAGOLOGIA

Publish at Scribd or explore others: School Work Literature-Essays