eon (aeon)

EON pentru mine a însemnat o companie de gaze al cărui purtător de cuvânt apărea la televizor la evenimente de tipul exploziilor, scumpirilor şi a altor astfel de evenimente traumatizante. Eon înseamnă însă ceva mai mult.

EÓN, eoni, s.m. Ansamblul forţelor eterne emanate de o fiinţă, care fac posibilă acţiunea sa asupra lucrurilor, în filozofia neoplatonicienilor şi a gnosticilor. [Pr.: e-on] – Din fr. éon.
şi tot eon...
EÓN s. m. putere eternă care face posibilă acţiunea acesteia asupra lucrurilor. (gr. aion, eternitate)
EÓN s. (FILOZ.) epocă, eră. (~ul dogmatic.)
EÓN s. m. (la neoplatonicieni şi la gnostici) inteligenţă divină, putere eternă care face posibilă acţiunea acesteia asupra lucrurilor. (fr. éon, gr. aion, eternitate)

aeon (eon) în înţelesul lui legat de timp

În principal există trei sensuri:

1.	o perioadă de timp indefinit de lung, vârstă.

2.	cea mai mare diviziune a timpului geologic cumprinzând două sau mai multe ere

3.	folosit în astronomie, un bilion de ani

eon vs. yowm

Cuvântul yowm este tradus în ebraică prin:
zi, timp, an
*zi ca opusul nopţii
*zi ca o perioadă de 24 de ore, fie definită te seară şi dimineaţă, fie ca diviziune a timpului
*zi de lucru, o zi de călătorie
*zile, perioadă de viaţă ("nu a avut zile")
*an
* folosită la referinţa temporală (azi, ieri, mâine)

Iată un exemplu:
"Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a doua." (Facerea 1:8)
Pentru seară se foloseşte în 'ereb (seară, noapte, întuneric), pentru dimineaţă boqer (dimineaţă, răsărit), pentru a fost se foloseşte hayah, pentru cea de a doua sheniy (care este un număr ordinal, a doua) şi, în sfârşit, ziua se foloseşte yown.

sau

"Şi a zis Dumnezeu: "Să fie luminători pe tăria cerului, ca să lumineze pe pământ, să despartă ziua de noapte şi să fie semne ca să deosebească anotimpurile, zilele şi anii..." (Facerea 1:14)
Dumnezeu - elohiym
Să fie - hayah
luminători - ma'owr
să despartă - badal
ziua - yowm
noaptea - layil
anotimurile - mow'ed (aici cu sensul de celebrarea graniţei dintre anotimpuri)
zile - yowm
ani - sanah (perioada de viaţă scursă în decurs de un an)

Apoi "Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a patra." (Facerea 1:19)
A fost - hayah
seară - 'ereb
dimineaţă - boqer
ziua - yowm

Ok, vă întrebaţi probabil ce este cu atâtea citate... Problema este că traducerea Genezei echivalează acest yown cu o zi, 24 de ore. Totuşi... În interpretarea Genezei există zi şi noapte înaintea Soarelui şi a Lunii. Plantele sunt făcute şi ele înainte de soare... Mai există şi instinctul de a înţelege prin zi o perioadă de timp diferită de 24 de ore... şi nu mă pot duce cu gândul decât eon (aeon) înseamnă, o logică a percepţiei timpului în cele trei ipostaze ale sale: vârstă (legată de om), geologic (legată de pământ), astronomică (legată de univers). Pe lângă acestea, nici sensul de "inteligenţă divină, putere eternă care face posibilă acţiunea acesteia asupra lucrurilor" nu este lipsit de sens, mai ales în codificarea dualităţii lumină/întuneric, pentru că, să ne reamintim, prima zi este cea a creaţiei dualităţii, o dualitate care continuă ape despărţite de tărie, ape de deasupra şi de sub tărie... Apoi apa/uscat, organic/anorganic, soarele/luna, vietăţile mascul/femelă, bărbat/femeie... Iată că înglobarea noţiunilor în termenului eon se regăseşte şi în yown... şi totodată materia, energia şi timpul sunt îngemănate.

Ce este Priscoan eonul? Numit şi Hadean, definiţia ştiinţifică este următoarea:
"Hadeanul nu este o perioada geologica propriu - zisa avand in vedere ca nici o roca de pe Pamant, cu exceptia meteoritilor, nu este atat de veche. In timpul Hadeanului s-a format Sistemul Solar, probabil in interiorul unui nor mare de gaze si praf din jurul soarelui, denumit disc de acretie. Prezenta in cantitate relativ mare a elementelor grele in cadrul Sistemului Solar sugereaza ca gazele si praful au provenit din una sau mai multe supernove." (sursa: http://www.geo.edu.ro)

eon în Gnosticism

În gnosticism şi maniheism eon reprezintă o putere divină sau o emanaţie din fiinţa supremă şi joacă diferite roluri în operaţiunile universului. Eon este legat de ordinul spiritelor, sau a sferelor fiinţei, un element important de cosmologia dezvoltată în jurul dualismului Gnostic, conflictul dintre materie şi spirit. Iată cum se leagă despre discuţia de mai sus a Genezei.

Mitologia Cosmologică are aspecte destul de complicate, apar entităţi divine intermediare care se angrenează în interacţiuni destul de neînţeles. Avem deci o trimitere la Demiurg, respectiv la principiul creator, generator al materiei întunecate, încărcată de greutatea păcatului. Apoi sunt Aeon-ii, existenţele spirituale născute ca emanaţii ale Realităţii Divine. Mai sunt şi Archon-ii, divinităţi inferioare aflate în subordinea demiurgului. Există şi Sofia sau Înţelepciunea, o făptură care premerge experienţei şi o condiţionează, provenită şi ea din Realitatea Divină, şi ea personaj înscros în diferite aventuri, respectiv calea decăderii în lumile inferioare şi cea a întoarcerii în Pleroma.
Perechea gnostică se bazează pe adevărul Sophiei şi a Aeonului ce o salvează. Bărbatul gnostic reprezintă Aeonul iar femeie reprezintă Sophia (Gaia). Numai în acest context al perechii există energia necesară pentru a elibera planeta de sub influenţa archonilor.