Sunday, May 31, 2009

ignobil


IGNÓBIL ~ă (~i, ~e) livr. (despre persoane) Care este lipsit de scrupule; în stare să săvârşească fapte nedemne; nemernic; ticălos; mârşav; infam, vulgar, prozaic, trivial. /fr. ignoble

Ignobil este opusul lui nobil. În sensul lui legat de originea clasei, ignobil însemna în afara clasei nobilului, este o trimitere non-peiorativă, în măsura în care nu sunt peiorative sensurile de "om de rând","plebeu".

Ignobil înseamnă şi nespecial. Putem vorbi despre o specie ignobilă, adică forma comună, obişnuită.

Ignobil înseamnă şi atitudine imorală. Se poate aplica şi unei acţiuni. Poate exista o conduită ignobilă, un proces, o crimă, o întâmplare, un mod de viaţă, sentimentele pot fi şi ele ignobile, calomnia este ignobilă...

Ignobilul murdăreşte imaginea, repugna, loveşte senzitiv, provoacă respingere. Este o apreciere socială, uneori fără o valoare intrinsecă. Din acest motiv cuvântul ignobil este potenţat de împrejurările în care el este folosit.

Wednesday, May 27, 2009

scrofulos

SCROFULÓS, -OÁSĂ, scrofuloşi, -oase, adj., s.m. şi f. 1. Adj. Care ţine de scrofuloză, privitor la scrofuloză. 2. Adj., s.m. şi f. (Persoană) care are scrofule, cu scrofule; bolnav de scrofuloză. – Din fr. scrofuleux.
SCROFULÓZĂ, scrofuloze, s.f. Afecţiune cronică de natură tuberculoasă caracterizată prin inflamarea ganglionilor limfatici cervicali, inghinali sau axilari. ♦ Stare de debilitate (specifică copiilor şi tinerilor) manifestată prin limfatism, hipertrofie ganglionară, predispoziţie la tuberculoză etc. – Din germ. Skrofulose

Scrofuloza este un termen şi concept depăşit, desuet, desemnând leziuni ulcerate ale pieii, atribuite unor cauze diverse; În fapt, acestea sunt determinate de o leziune tuberculoasă a ganglionilor limfatici superficiali.

Deşi este absolut evident, trebuie să spun că acest termen l-am întâlnit prima dată la Ion Luca Caragiale ca o confuzie între scrupulos şi scrofulos:
PRISTANDA (apărând în fund şi făcând loc cu respect lui Caţavencu să treacă): Poftiţi, cocoane Nicule, poftiţi... (umilit) şi zău, să pardonaţi, în consideraţia misiei mele, care ordonă (serios) să fim scrofuloşi la datorie. D-voastră ştiţi mai bine ca mine... aşa e poliţaiul: tată să-ţi fie — trebuie să-l ridici ? îl ridici! n-ai ce-i face: e misie. De aia (foarte rugător) mă rog să pardonaţi...

CAŢAVENCU: Îmi pare rău, Ghiţă, că mai stăruieşti cu scuzele tale... Adică noi nu ştim cum merge poliţia? (sentenţios) Într-un stat constituţional un poliţai nu e nici mai mult nici mai puţin decât un instrument!

PRISTANDA: Curat instrument!

CAŢAVENCU: Nu braţul care loveşte, voinţa care ordonă e de vină...
(O scrisoare pierdută)

Personal îmi place sonoritatea de "scrof", un caraghios masculin de la scroafă, care trimite la expresia colocvială "de mare porc"...

rofelia

De fapt "a rofelia" pentru că este verb. Termenul l-am auzit de la Hudrea sub forma a rotâfâlui cu următoarea explicaţie:

ROTFL (ROTâFâLî, deci a rotâfâlui) = Rolling On The Floor Laughing (Zbătându-te pe jos râzând, ca un apucat).

Desigur, am ales varianta "a rofelia", respectiv "rofeliere", "rofelii", pentru a capta cât mai bine un accent românesc rezonabil, acel "ro" produce o sonoritate către rotofei şi terminaţia "felia" este benefică stabilirii declinări asemănătoare cu "a felia". Desigur, ar mai fi şi mesajul ascuns ROmânia Ofelia, adică rofelia, dar asta pentru cunoscători.

Era nevoie şi de o minimă cercetare. Am descoperit o întreagă familie de acronime cu acelaşi sens:

ROFL
Scriere pe scurt pentru Rolling On the Floor Laughing. Este în mod obişnuit folosit pentru a exprima faptul că cineva râde atât de puternic încât se rostogoleşte pe podea. Echivalentul românesc ar fi "mă tăvălesc pe jos de râs". ROFL este folosit în mod normal într-o conversaţie de tip text. Cei care sunt obişnuiţi cu acest mod de conversare tip SMS, au extins această prescurtare şi la alţi termeni:

  • ROFLOL - Rolling On the Floor Laughing Out Loud.

  • ROTFLOL - Rolling On The Floor Laughing Out Loud.

  • ROFLAPMP - Rolling On the Floor Laughing And
    Peeing my Pants.

  • ROFLMAO - Rolling On the Floor Laughing My
    Ass Off.

  • ROFLMAOASTC - Rolling On the Floor Laughing My
    Ass Off And Scaring The Cat.

  • ROFLMAOAY - Rolling On the Floor Laughing My
    Ass Off At You.

  • ROFLMAOWTIME - Rolling On the Floor Laughing My
    Ass Off With Tears In My Eyes.

  • ROFLCOPTER - O metodă obscură de râs de ceva sau cineva, destul de des asociat cu râsul în continuu. ROFLCOPTER este de asemenea asociat cu orice tip de desen cu caractere ASCII (American Standard Code for Information Interexchange) care conţine în palete ROFL


(sursa: http://api.ning.com)
http://www.thinkgeek.com/images/products/zoom/roflcopter.jpg
(sursa: http://www.thinkgeek.com)

pudibonderie


PUDIBONDERÍE s.f. (Livr.) Afectare a unei pudori exagerate. [Var.: pudibunderíe s.f.] – Din fr. pudibonderie.

Prima atestare a cuvântului în franceză se referă la pudibonderia englezească:
1842 - «Les rives de la Tamise, qui, chaque année, nous expédient une colonie de blonds insulaires, heureux d'échapper au chit-chat et à la pudibonderie anglaise, pour prendre part aux saturnales de la vieille gaîté gauloise.» Le Charivari, 5 janv., 1b - M.H.

Saturday, May 23, 2009

sinecdocă

SINÉCDOCĂ, sinecdoce, s.f. Figură de stil care constă în lărgirea sau restrângerea sensului unui cuvânt prin folosirea întregului în locul părţii (şi invers), a particularului în locul generalului, a generalului în locul particularului, a materiei din care este făcut un lucru în locul lucrului însuşi etc. [Acc. şi: sinecdócă] – Din lat. synecdoche, ngr. sinekdohí, fr. synecdoque.
Este o variantă a metonimiei.

Termenul provine din fr. synecdoque, de la gr. synekdoche, „cupridere la un loc”. Figură de stil prin care întregul denumeşte partea, genul – specia, sau invers: „fierul”, în loc de „sabie”, „toţi oamenii” în loc de "unii oameni”, „pânză” şi „catarg” în loc de „corabie”.

Implicând raporturi cantitative, se foloseşte drept perifrază, spre a evita repetiţi, în felul antonomasei (v.): „un Cresus” – un om foarte bogat.
Exemple: „Zvârli lui Hades suflete viteze, fără de număr” (Homer, Iliada);
„Souvenez – vous qu’il règne et qu’un front couronné” (Aminteşte-ţi că domneşte şi că o frunte purtătoare de coroană – Racine, Andromaca, IV, 3);
„Edel sei der Mensch” (Nobil fie omul – Schiller);
Tot ce e perfid şi lacom, tot Fanarul, toţi iloţii” (Eminescu, Scrisoarea III).

Friday, May 22, 2009

falacios

FALACIOS - Înşelător, amăgitor, fals, falsificat, greşit, plăsmuire, închipuit, fictiv, nesincer, prefăcut, neadevărat, nestatornic, mincinos, amăgitor. [Pron. -ci-os. / lat. fallaciosus, cf. fr. fallacieux].

Iată câteva antonime ale cuvântului "falacios": drept, exact, franc, onest, loaial, sincer, adevărat...

Sonoritatea cuvântului este legată, în română, de "fală". Traducerea pe care o face ureche, pur fonetic, este arogarea unei măreţii improprii, nejustificate, transformate peiorativ, apropiată ca sens de fălos. Pe de altă parte, tot din punctul de vedere al sonorităţii, falacios trimite la falus, o trimitere deci spre o bărbăţie simulată.

Rădăcina cuvântului, falacia, trimite sonor la felaţie (plecând, desigur, tot de la falus).

Iată că dimensiunea filosofică a cuvântului se completează senzorial cu un sens peiorativ.

Falacia reprezintă un defect de ordin tehnic în construirea unui argument detuctiv care duce la invalidarea argumentului. Argumentele sunt prezentate, aproape de fiecare dată, având în minte un scop specific, determinat, intenţia argumentului putând fi de asemenea supusă criticii. Argumentele care conţin o falacie sunt descrise ca falacioase. Ele apar deseori foarte convingătoare şi au un aspect superficial valid. De multe ori numai o analiză foarte atentă poate descoperii defecţiunea logică.

Să vedem câteva exemple.

Primul exemplu reprezintă afirmaţia unei propoziţii conscvente urmând forma:
- A implică B
- B este adevărat
- rezultă că A este adevărat
Iată şi exemplul: "Dacă universul a fost creat de o fiinţă supranaturală, ar trebui să vedem ordine şi organizare peste tot. Şi pentru că vedem ordine şi nu haos, înseamnă foarte clar că universul are un creator.
Unde anume este această falacie? Să vedem schema logică...

Premiză Concluzie Deducţie
A B A => B
fals fals adevărat
fals adevărat
adevărat
adevărat
fals fals
adevărat
adevărat
adevărat

Cu alte cuvinte...

Dacă premisele sunt false şi deducţia este validă, concluiza este nedeterminată, poate fi şi adevărată, poate fi şi falsă.

Dacă premisele sunt adevărate şi concluzia falsă, deducţia este cu siguranţă invalidă.

Dacă premisele şi deducţia sunt adevărate, concluzia este cu siguranţă adevărată.

Acest lucru arată clar că, dacă argumentaţia este validă, concluzia nu se susţine în mod general petnru că există cazul în care se pleacă de la premise false.

Un alt exemplu este dat de adevărurile născute din rezistenţa unor afirmaţii de-a lungul timpului, dar fără a avea un suport demonstrabil. Aici acţionează de regulă adevărurile considerate adevărate "pe cale de moştenire" sau, savant numit "argumentum ad antiquitatem". "Pentru mii de ani creştinii au crezut în Iisus Hristos. Creştinismul trebuie să fie adevărat, dacă au persistat în credinţa lor chiar şi în faţa persecuţiilor".

Există şi o falacie născută din argumentul noutăţii (Argumentum ad novitatem): "Windows Vista este o alegere mai bună decât Windows XP deoarece este un program mai recent"

Mai multe pe: http://www.infidels.org/library/modern/mathew/logic.html

Revenind, "falacia logică" ar putea fi înlocuită şi cu termenul "sofism".

Termenul apare şi în expresiile:
– falaccia dictionis/sofism in dictionem (= sofisme lingvistice)
– în limbaj echivoc, stil prolix, parataxă.
– falaccia/sofism extra dictionem (sofism extralingvistic); se pleacă de la premise false: error fundamentalis, petitio principii, ignoratio entelechi (se întâlneşte frecvent în atacul la persoană, apelul la autoritate, argumentul baculinic etc.).

Argumentul circular nu este întotdeanua falacios -> vezi http://ro.wikipedia.org/wiki/Argument_circular

Thursday, May 21, 2009

achiesa

ACHIESÁ, achiesez, vb. I. Intranz. (Rar) A accepta condiţiile dintr-o acţiune juridică ♦ recunoaşterea de către pârât a pretenţiilor formulate de către reclamant în cadrul unui proces. ♦ A renunţa la o cale de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti. [Pr.: -chi-e-] – Din fr. acquiescer.

Un cuvânt foarte iubit de politicieni, mai ales de cei care lucrează în Parlament.

Traducerea pe care o dau eu folosirii uzuale este "a da un deplina aprobare faţă de ceva sau cineva". Mai există, uneori, şi nuanţa discreţiei, o apropiere de "tacit", neexprimat, adică "a răspunde cu discreţie cuiva DA la o cerere".

Wednesday, May 20, 2009

metanoia

METANOIA vine din greacă, μετάνοια, metanoia, adică a-şi schimba raţiunea, pocăinţă şi are diferite înţelesuri funcţie de context.

În context teologic, metanoia este foarte des folosit cu înţelesul pocăinţei, o încercare de a repara o greşeală din partea celui care greşeşte cu scopul de a câştiga iertarea. Totuşi există voci care susţin interpretarea acestui cuvânt drept o schimbare majoră a raţiunii, deci legat de limite şi paternuri.

În context retoric, metanoia este redusă la un banal mecanism prin care se retractează ceva tocmai afirmat pentru a fi reafirmat într-o formă mai bună. În retorică, metanoia poate avea două direcţii, una către slăbirea unei declaraţii anterioare sau, dimpotrivă către întărirea unei declaraţii anterioare.

În teoria psihologică a lui Carl Jung, metanoia denotă un proces de reformă a psihicului ca o formă de auto-vindecare, parte a fenomenului de cădere psihotică. În acest context, metanoia este constată ca un proces potenţial productiv. În consecinţă episoadele psihotice ale pacienţilor nu trebuiesc contracarate întotdeauna, pentru că se poate ajunge la rezolvarea aparentă a situaţiei deşi problemele psihopatologică continuă să se manifeste cauzal.

Revenind la sensul teologic, metanoia se va aplica unei persoane alterate de păcat prin replica voinţei de bine, a comportamentului binevoitor şi auto-integrare în armonia universului. Prefixul "meta" implică în înţelesul de "dincolo" sau "în afara", cum ar fi metamorfoză sau metafizică (în afara posibilităţii de schimbare, respectiv în afara limitelor fizicii). "Meta" mai reprezintă şi interesul "apropiat", "următor".

Termenul grecesc metanoia denotă deci o schimbare de atitudine, reorientare, o transformare fundamentală a aspectului, a viziunii unui om faţă de el însuşii şi lumea înconjurătoare, o nouă cale de a iubi pe alţii şi universul înconjurător.

Într-un text creştin important, Păstorul din Hermas, el implică o înţelegere superioară. În acest caz nu putem vorbi de o simplă stare de regret la amintirea unui trecut dominat de rău, dar şi despre omul care-şi recunoaşte, printr-o viziune dominată de forţele întunericul, propria condiţie, un păcat, obţinut prin separarea lui faţă de Divinitate, şi reducerea sa la o existenţă autonomă, divizată, privat şi de glorie şi de libertate.

http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/c/ce/Good_shepherd_02b_close.jpg

(sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/The_Shepherd_of_Hermas)

Iar calcatorii de juramant, daca de nevoie si prin constrangere au calcat juramintele, se supun la epitimii mai usoare, asa ca acestia sa se primeasca dupa sase ani. Iar cei ce fara de constrangere au vandut credinta lor, doi ani sa se tanguiasca, si doi sa asculte, si in al cincilea prosternandu-se sa se roage, si alti doi fara de proaducere priminduse la impartasirea rugaciunii, asa in sfarsit, aratand fireste pocainta corespunzatoare, se vor aseza iarasi la impartasirea trupului lui Hristos. (Vasile cel Mare)

antropopatism

ANTROPOPATÍSM s.n. Atribuirea de însuşiri psihice şi de stări afective specific umane animalelor, fenomenelor naturale sau obiectelor neînsufleţite. [fr. anthropopatisme].

Originea acestui cuvânt este în greacă, anthrpopathein, anthropo- + pathos + -ism
anthropo - uman
pathos - sentiment, emoţie, experienţă

În Biblie există o descriere a lui Dumnezeu ca şi cum ar avea emoţii umane, de exemplu de tipul geloziei sau patimei:

Să nu te închini lor, nici să le slujeşti, că Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu zelos, care pedepsesc pe copii pentru vina părinţilor ce Mă urăsc pe Mine, până la al treilea şi al patrulea neam... (Exodul 20:5)

mânie:

Oare, va uita să Se milostivească Dumnezeu? Sau va închide în mâinile Lui îndurările Sale?
(Psalmi 76:9)

dragoste:

Aduna-voi toate popoarele şi le voi coborî în valea lui Iosafat şi Mă voi judeca acolo cu ele pentru poporul Meu şi pentru moştenirea Mea Israel, pe care au împrăştiat-o între neamuri şi ţara Mea au împărţit-o în bucăţi. (Ioil 4:2)

milă:

Îndurat şi milostiv este Domnul, îndelung-răbdător şi mult-milostiv. (Psalmi 103:8).

Tuesday, May 19, 2009

eclectic

ECLECTÍSM s.n. 1. Îmbinare mecanică, hibridă a unor puncte de vedere sau concepţii eterogene sau opuse; lipsă de consecvenţă în convingeri, în teorii.2. Sistem de gândire neunitar, care, fără a se întemeia pe idei originale, alege din diverse sisteme de gândire, stiluri artistice etc. ceea ce i se pare mai bun. – Din fr. éclectisme.

În filosofie, eclectismul este o metodă intelectuală care constă în împrumutarea diferitelor sisteme pentru a reţine ceea ce pare mai verosimil cu scopul de a le reuni într-un sistem nou coerent bazat pe elementele împrumutate.
Victor Cousin eut la pensée de réunir, à son tour, dans un nouvel éclectisme, tout ce que contenaient de vrai les systèmes que les différents pays et les différents temps ont produit (F. Ravaisson, Rapport..., § 2, p. 19 ds Foulq.-St-Jean 1962).

Eclectismul este o şcoală filosofică a neoplatonicistului
Potamon d'Alexandrie considerată în acea vreme o sectă a filosofiei. Potamon a trăit în secolul al III-lea înaitne de Hristos. Les derniers disciples de Platon furent les fondateurs de l'éclectisme (Condorcet, Esq. tabl. hist., 1794, p. 80).

Putem vorbi şi de şcoala filosofică
Victor Cousin :
... ce que je recommande, c'est cet éclectisme éclairé qui, jugeant avec équité et même avec bienveillance toutes les doctrines, leur emprunte ce qu'elles ont de commun et de vrai, néglige ce qu'elles ont d'opposé et de faux.
Cousin, Cours d'hist. de la philos. mod., t. 2, 1847, p. 12.

Eclectismul are şi un
Boldsens peiorativ. Prin "exprimare eclectică" se înţelege, de regulă, ceva foarte greu de rumărit.
L'universalité véritable (...) est tout le contraire de l'éclectisme. Elle ne marie pas le oui et le non, le ciel et l'enfer. Elle suppose un oui, mais assez vaste pour emplir le ciel et la terre, − et qui pour l'éternité est exclusif du non.
Maritain, Primauté du spirituel, 1927, p. 140.

Scrierea modernă a cuvântului apare mai întâi într-o enciclopedie apoi, cu sufismul "isme", la Balzac.

1755 philos. antique « doctrine des éclectiques dans l'Antiquité » (Encyclop.); 1831 le combat que se livrent la spiritualité, l'analyse et je ne sais quel éclectisme railleur (Balzac, Peau chagr., 1831, p. 253).

http://www.abreugallery.com/Featured/Mary_Mark/Eclectic_Menu.jpg
Mary Mark/Eclectic Menu
(sursa: http://www.abreugallery.com/Featured/Mary_Mark/Eclectic_Menu.jpg)

Sunday, May 17, 2009

imagologic

IMAGOLOG'IE s.f. Ramura a sociopsihologiei care cercetează sistematic reprezentările pe care le au popoarele sau clasele sociale despre ele însele. - Din fr. imagologie.

Prima dată când s-a vorbit oficial despre imagologie ca obiect de studiu şi mai ales, prima fata când imagologia a primit rangul de disciplină socială de sine stătătoare, a fost în cadrul Celui de-al XVI-lea Congres Internaţional de Ştiinţe Istorice (1985, Stuttgart). Autoarea de drept a fost Héléne Ahrweiller, o cunoscută autoare de studii despre istoria Bizanţului. Domnia sa propus temă de discuţie "imaginea celuilalt", adică nu altceva decât obiectul de studiu al imagologiei.

Pentru a da o definiţie mai exact a disciplinei numită imagologia, putem spune că imagologia studiază comunicarea prin imagini şi modul cum se cristalizează aceste imagini în mentalul individual şi colectiv, în funcţie de orizontul de interpretare a grupurilor umane pe timpul dezvoltării lor istorice. Obiectul imagologiei cuprinde şi studiul autoimaginilor grupurilor sociale în raport cu autopercepţia de sine şi cu sedimentarea în mentalul colectiv a imaginilor preluate de la vecini sau de la popoare mai îndepărtate geografic, dar foarte prezente în viaţa comunităţii respective, prin legături economice, politice, culturale şi de altă natură.

imagologie istorica imagologie istorica Eveline

IMAGOLOGIA IMAGOLOGIA Sandra_Is

furură

FURÚRĂ s.f. 1. (Constr.) Placă de lemn sau de metal destinată umplerii golurilor dintre elementele de construcţie. 2. Bucată de blană din mai multe piei, folosită drept căptuşeală la paltoane; misadă. [ fr. fourrure].



Monday, May 11, 2009

nahamic

Nahamic provine din cuvântul din ebraică NACHAM, tradus, de regulă, în română cu "a se pocăi". Desigur, nahamic depăşeşte sensul primar de pocăinţă şi i se adaugă un înţeles mai larg acumulat de NACHAM.

Sensul de mângâiere, liniştire, îndepărtarea senzaţiei de rău...

Şi a dus-o Isaac în cortul mamei sale Sarra şi a luat pe Rebeca şi aceasta s-a făcut femeia lui şi a iubit-o. Şi s-a mângâiat (nacham) Isaac de pierderea mamei sale, Sarra.
(Facerea 24:67)

"Mângâiaţi (nacham), mângâiaţi pe poporul Meu", zice Dumnezeul vostru.
(Isaia 40:1)

Întoarce-Te, Doamne! Până când vei sta departe? Mângâie (nacham) pe robii Tăi!
(Psalmi 89:15)

Doamne, numele Tău este în veac şi, pomenirea Ta în neam şi în neam.
Că va judeca Domnul pe poporul Său şi de slugile Sale se va milostivi (nacham).
(Psalmi 134:13-14)

Pentru că tu M-ai lăsat, zice Domnul, şi te-ai întors înapoi, de aceea-Mi voi întinde mâna Mea asupra ta şi te voi pierde, că M-am săturat miluindu-te (nacham).
(Ieremia 15:6)

Nacham are deci mai multe înţelesuri, aţi părea rău, a fi mişcat, a fi înduioşat, regret, milă, compasiune, consolare, mângâiere, reconsiderare, îmbunare, potolire, domolire.
Nacham este folosit cu precădere ca un mijloc de antropopatism pentru Divinitate. Rădăcinile cuvântului au înţelesul de respiraţie adâncă, ori răsuflarea este chiar legătura din Dumnezeu şi om, nu numai un simplu oftat.

În limbajul modern nacham se traduce cu "a se răzgândi". Iată de ce nahamic poate avea mai multe înţelesuri, dar sensul general este de a te întoarce cu 180 de grade sau a schimba pur şi simplu direcţia. Foarte rar este legat de un sens malefic, acţiune sau comportament impropriu sau a face ceva greşit.

tamimic

Cuvântul îşi are rădăcina în cuvântul ebraic tam, respectiv tamim care este tradus de regulă cu desăvârşit. Tamimic copiază însă şi alte sensuri ale cuvântul tamim, cum ar fi complet, drept, paşnic, întreg, sănătos, nepătat, perfect, deplin, matur, un scop atins. Mai există un cuvânt ebraic asemănător, shalem.

(Vechiul Testament, Facerea, Capitolul 6:9)
Iată viaţa lui Noe: Noe era om drept şi neprihănit (tamim) între oamenii timpului său şi mergea pe calea Domnului.

(Vechiul Testament, Ieşirea, Capitolul 12:5)
Mielul să vă fie de un an, parte bărbătească şi fără meteahnă (tamim), şi să luaţi sau un miel, sau un ied...

(Vechiul Testament, Deuteronomul, Capitolul 18:13)
Iar tu fii fără prihană (tamim) înaintea Domnului Dumnezeului tău

(Vechiul Testament, Cartea a doua a Regilor, Capitolul 22:26)
Căci Tu, Doamne, cu cel bun Te arăţi bun, Cu omul drept (tamim) Te porţi cu dreptate

(Vechiul Testament, Leviticul, Capitolul 1:3)
De va fi jertfa lui ardere de tot din vite mari, să fie parte bărbătească, fără meteahnă (tamim), şi s-o aducă la uşa cortului adunării, ca să fie bine-plăcută înaintea Domnului.

(Vechiul Testament, Leviticul, Capitolul 1:10)
Iar dacă jertfa adusă de el Domnului ca ardere de tot este din vite mici, să fie din miei sau din iezi, parte bărbătească, fără meteahnă (tamim).

Ce spune numerologia (recunosc că nu am cunoştinţe din această ştiinţă, aşa că îi cred pe cuvânt):

Tamim (Perfect) = 490 = 70 x 7.

Cu totul întâmplător, sau deloc întâmplător...
(Noul Testament, Matei, Capitolul 18 Cine este mai mare în împărăţia cerurilor. Puterea cheilor. De câte ori vom ierta pe aproapele. Pilda celui ce datora zece mii de talanţi. 21-22)
Atunci Petru, apropiindu-se de El, I-a zis: Doamne, de câte ori va greşi faţă de mine fratele meu şi-i voi ierta lui? Oare până de şapte ori?
Zis-a lui Iisus: Nu zic ţie până de şapte ori, ci până de şaptezeci de ori câte şapte.

Tamimic devine astfel un cuvânt care exprimă o desăvârşire deopotrivă a normalităţii dar şi a divinităţii. Spre deosebire de "desăvârşit", tamimic are un sens condiţionat, pentru că acest concept de "complet" este definit de moment, este o valoare de echilibru instabil.

miriade

Nu este un cuvânt rar, mai ales că toată lumea ştie ce înseamnă un miriapod, este însă un cuvânt pe care nu l-am auzit niciodată folosit în vorbirea liberă.

MIRIÁDĂ, miriade, s.f. (Livr.; mai ales la pl.) Număr, cantitate foarte mare, mulţime mare, nenumărată, inumerabilă [Pr.: -ri-a-] – Din fr. myriade.

Cred că mai rar decât miriadă aste inumerabilă. Miriadă însă este, pentru mine, un cuvânt cu sonoritate specială. Aduce, este drept, şi cu mineriadă, dar nu asta îmi pare special, ci faptul că începe cu MIRI, şi asta trimite, nu-i aşa, spre tinerii căsătoriţi, despre cei şi cele se însoţesc, un pic spre mirare, mireasă castă... Miriadă are deci pentru mine un gând auto-însoţitor care implică o legătură a mulţimii, elementele mulţimii "se ţin de mână", se bazează unele pe altele pentru a face un întreg, un fel de conştiinţă proprie.

Cum mi-am adus aminte de acest cuvânt? Citind Evanghelia apocrifă după Iuda:
"Şi au luat naştere
miriade fără număr."
Probabil că "vina" este a traducătorului, mă îndoiesc că o scriere atât de veche spune acolo chiar miriade. Dar nu este aşa super spus... Şi au luat naştere miriade fără număr...?

Probabil că...

Probabil că în text este folosit cuvântul ayuta. De acolo traducerea franceză a folosit cuvântul myriade şi la noi a ajuns în final miriade. În H´eritage du Sanskrit
Dictionnaire sanskrit-francais, domnul Gerard Huet spune:

ayuta - sans entraves, libre; illimite, innombrable | inseparable, indissoluble — n. ayuta [“sans bornes”] dix mille ; un milliard (100 kot. i) ; une myriade.

Adică, "pe româneşte", fără graniţă, liber, nelimitat, fără număr, inseparabil, indisolubil, zece mii, un miliard, imensitate, miriadă.

... Şi au luat naştere miriade fără număr... Simţiţi legătura între elemente despre care vorbeam? Simţiţi cum aceste miriade au devenit o conştiinţă unică?

eon (aeon)

EON pentru mine a însemnat o companie de gaze al cărui purtător de cuvânt apărea la televizor la evenimente de tipul exploziilor, scumpirilor şi a altor astfel de evenimente traumatizante. Eon înseamnă însă ceva mai mult.

EÓN, eoni, s.m. Ansamblul forţelor eterne emanate de o fiinţă, care fac posibilă acţiunea sa asupra lucrurilor, în filozofia neoplatonicienilor şi a gnosticilor. [Pr.: e-on] – Din fr. éon.
şi tot eon...
EÓN s. m. putere eternă care face posibilă acţiunea acesteia asupra lucrurilor. (gr. aion, eternitate)
EÓN s. (FILOZ.) epocă, eră. (~ul dogmatic.)
EÓN s. m. (la neoplatonicieni şi la gnostici) inteligenţă divină, putere eternă care face posibilă acţiunea acesteia asupra lucrurilor. (fr. éon, gr. aion, eternitate)

aeon (eon) în înţelesul lui legat de timp
În principal există trei sensuri:
1. o perioadă de timp indefinit de lung, vârstă.
2. cea mai mare diviziune a timpului geologic cumprinzând două sau mai multe ere
3. folosit în astronomie, un bilion de ani

eon vs. yowm
Cuvântul yowm este tradus în ebraică prin:
zi, timp, an
*zi ca opusul nopţii
*zi ca o perioadă de 24 de ore, fie definită te seară şi dimineaţă, fie ca diviziune a timpului
*zi de lucru, o zi de călătorie
*zile, perioadă de viaţă ("nu a avut zile")
*an
* folosită la referinţa temporală (azi, ieri, mâine)

Iată un exemplu:
"Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a doua." (Facerea 1:8)
Pentru seară se foloseşte în 'ereb (seară, noapte, întuneric), pentru dimineaţă boqer (dimineaţă, răsărit), pentru a fost se foloseşte hayah, pentru cea de a doua sheniy (care este un număr ordinal, a doua) şi, în sfârşit, ziua se foloseşte yown.

sau

"Şi a zis Dumnezeu: "Să fie luminători pe tăria cerului, ca să lumineze pe pământ, să despartă ziua de noapte şi să fie semne ca să deosebească anotimpurile, zilele şi anii..." (Facerea 1:14)
Dumnezeu - elohiym
Să fie - hayah
luminători - ma'owr
să despartă - badal
ziua - yowm
noaptea - layil
anotimurile - mow'ed (aici cu sensul de celebrarea graniţei dintre anotimpuri)
zile - yowm
ani - sanah (perioada de viaţă scursă în decurs de un an)

Apoi "Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a patra." (Facerea 1:19)
A fost - hayah
seară - 'ereb
dimineaţă - boqer
ziua - yowm

Ok, vă întrebaţi probabil ce este cu atâtea citate... Problema este că traducerea Genezei echivalează acest yown cu o zi, 24 de ore. Totuşi... În interpretarea Genezei există zi şi noapte înaintea Soarelui şi a Lunii. Plantele sunt făcute şi ele înainte de soare... Mai există şi instinctul de a înţelege prin zi o perioadă de timp diferită de 24 de ore... şi nu mă pot duce cu gândul decât eon (aeon) înseamnă, o logică a percepţiei timpului în cele trei ipostaze ale sale: vârstă (legată de om), geologic (legată de pământ), astronomică (legată de univers). Pe lângă acestea, nici sensul de "inteligenţă divină, putere eternă care face posibilă acţiunea acesteia asupra lucrurilor" nu este lipsit de sens, mai ales în codificarea dualităţii lumină/întuneric, pentru că, să ne reamintim, prima zi este cea a creaţiei dualităţii, o dualitate care continuă ape despărţite de tărie, ape de deasupra şi de sub tărie... Apoi apa/uscat, organic/anorganic, soarele/luna, vietăţile mascul/femelă, bărbat/femeie... Iată că înglobarea noţiunilor în termenului eon se regăseşte şi în yown... şi totodată materia, energia şi timpul sunt îngemănate.

Ce este Priscoan eonul? Numit şi Hadean, definiţia ştiinţifică este următoarea:
"Hadeanul nu este o perioada geologica propriu - zisa avand in vedere ca nici o roca de pe Pamant, cu exceptia meteoritilor, nu este atat de veche. In timpul Hadeanului s-a format Sistemul Solar, probabil in interiorul unui nor mare de gaze si praf din jurul soarelui, denumit disc de acretie. Prezenta in cantitate relativ mare a elementelor grele in cadrul Sistemului Solar sugereaza ca gazele si praful au provenit din una sau mai multe supernove." (sursa: http://www.geo.edu.ro)

eon în Gnosticism
În gnosticism şi maniheism eon reprezintă o putere divină sau o emanaţie din fiinţa supremă şi joacă diferite roluri în operaţiunile universului. Eon este legat de ordinul spiritelor, sau a sferelor fiinţei, un element important de cosmologia dezvoltată în jurul dualismului Gnostic, conflictul dintre materie şi spirit. Iată cum se leagă despre discuţia de mai sus a Genezei.

Mitologia Cosmologică are aspecte destul de complicate, apar entităţi divine intermediare care se angrenează în interacţiuni destul de neînţeles. Avem deci o trimitere la Demiurg, respectiv la principiul creator, generator al materiei întunecate, încărcată de greutatea păcatului. Apoi sunt Aeon-ii, existenţele spirituale născute ca emanaţii ale Realităţii Divine. Mai sunt şi Archon-ii, divinităţi inferioare aflate în subordinea demiurgului. Există şi Sofia sau Înţelepciunea, o făptură care premerge experienţei şi o condiţionează, provenită şi ea din Realitatea Divină, şi ea personaj înscros în diferite aventuri, respectiv calea decăderii în lumile inferioare şi cea a întoarcerii în Pleroma.
Perechea gnostică se bazează pe adevărul Sophiei şi a Aeonului ce o salvează. Bărbatul gnostic reprezintă Aeonul iar femeie reprezintă Sophia (Gaia). Numai în acest context al perechii există energia necesară pentru a elibera planeta de sub influenţa archonilor.

Monday, May 4, 2009

andosa

ANDOSÁ, andosez, vb. I. Tranz. A indica, pe versoul unui cec, numele persoanei împuternicite să încaseze contravaloarea cecului. – Din fr. endosser.

Andosarea sau girarea înseamnă deci să scrie pe spatele unui titlului de valoare, a documentului, a obligaţiei de plată a noului debitor, faţă de creditor. E prea complicat? Hai să presupunem că un client emite un bilet la ordin în care se stabileşte „ Plătiţi suma de la data cutare persoanei”. Persoana respectivă nu poate încasa banii până la data prevăzută, dar poate folosi biletul la ordin în loc de bani prin... desigur prin andosare. Ca să facă asta este nevoie de o singură certitudine, o garanţie a plăţii datoriei noului debitor către creditor. Se trece astfel un efect de comerţ de la un beneficiar la altul.

Dacă totul se oprea aici, nu insistam pe acest cuvânt. El este astăzi folosit şi cu alt sens. De exemplu:
Purtatorul de cuvant al PSD afirma ca partidul sau "a andosat aceasta nominalizare, stiind despre cine este vorba si stiind din ce clan de interese face parte respectiva persoana, iar asta ma face sa ma gandesc in ce masura are rost sa particip in structurile de conducere ale PSD
(sursa: România Liberă, http://www.romanialibera.ro/a42808/troc-politic-la-curtea-de-conturi.html)

“Am reuşit deja, la doar un an de la aderare, să promovăm propuneri care s-au transformat în acţiuni/obiective ale UE”, a spus Comănescu, exemplificând, între altele, cu demersurile pentru găsirea unei soluţii la problema Kosovo, concluziile summit-ului privind lansarea unui proces de evaluare a situaţiei romilor în Europa, andosarea de către summit a unei politici maritime europene, regăsirea în Tratatul de reformă a unor poziţii promovate activ de România, cum ar fi ideea creşterii eficienţei şi funcţionalităţii UE.
(sursa: Lazăr Comănescu, http://moscova.mae.ro/index.php?lang=ro&id=31&s=63091&arhiva=true)

Acest nou mod de a folosi cuvântul andosat are un sens de asumarea răspunderii. Dar girantul? Unde-i girantul...

Sunday, May 3, 2009

anomie

ANOMÍE s.f. (Rar) Dezordine, dezorganizare (într-o societate dată); Stare a societăţii caracterizată prin lipsă de legi sau prin existenţa unor norme contradictorii care fac dificilă orientarea individului în colectivitate. Lipsă a autorităţii sau a normelor referitoare la valorile morale. Neputinţa de a evoca nume de persoane, de localităţi etc. Din fr. anomie.

Cuvântul vine din greaca veche şi este compus din prefixul "a" care înseamnă "fără" şi "namos" care înseamnă "lege". Intră în folosinţa modernă cu forma franceză odată cu romanul lui Émile Durkheim, "Suicide" (se pare "împrumutat" de la Jean-Marie Guyau). Sociologul Durkheim încerca să explice, cu ajutorul acestui cuvânt că sinuciderea are cauze sociale şi nu personale, că din lipsa unor valori şi standarde precise, apare alienarea. În 1933 este atestat prima dată cu înţelesul "absenţa valorilor sociale acceptate".

EMILE DURKHEIM:

"...The state of anomie is impossible whenever interdependent organs are sufficiently in contact and sufficiently extensive. If they are close to each other, they are readily aware, in every situation, of the need which they have of one-another, and consequently they have an active and permanent feeling of mutual dependence."
(1972, p. 184 [fragment din The Division of Labor in Society])

"If the rules of the conjugal morality lose their authority, and the mutual obligations of husband and wife become less respected, the emotions and appetites ruled by this sector of morality will become unrestricted and uncontained, and accentuated by this very release; powerless to fulfill themselves because they have been freed from all limitations, these emotions will produce a disillusionment which manifests itself visibly..."
(1972, p. 173 [fragment din Moral Education])

"Man is the more vulnerable to self-destruction the more he is detached from any collectivity, that is to say, the more he lives as an egoist."
(1972, p.113 [fragment din Moral Education])

pumnitiv

Evident, cuvântul este o combinare între pumn şi punitiv.

PUNITÍV, -Ă, punitivi, -e, adj. (Livr.) Care pedepseşte; destinat să pedepsească. – Din fr. punitif.

Pumnitiv s-ar "traduce" deci prin corecţie violentă aplicată cu pumnul.

Dacă pot face şi o reflecţie personală, şi nu văd cine m-ar putea opri...

PUMN, pumni, s.m. 1. Palmă închisă, cu degetele îndoite şi strânse.

Palma închisă, legată strâns de degetul opozabil, de capacitatea mâinii de a apuca obiecte... iată o caracteristică care pare a juca un rol foarte important în dezvoltarea omului, în apariţia munci... Dar pe cât de benefică omenirii este palma strânsă în interior, cu scopul de a apuca şi a munci, pe atât de violentă este în partea exterioară, pentru că pumnul "pe exterior" nu are alt sens decât de a lovi.

Saturday, May 2, 2009

histrion

Un cuvânt care te poate duce imediat cu gândul la Histria, primul oraş atestat al României, clădit în jurul portului la Marea Neagră şi atestat prin secolul VII dinainte de Hristos.

Originile cuvântului se află în sensurile sale culturale. În latină histrion înseamnă actor, comedian, mim. Există însă şi forma tragicus histrio ce poate fi aplicată, deopotrivă, actorul tragic. La sens figurativ histrio poate însemna om cu haz, fanfaron... Histrionia înseamnă actorie (profesia).

Originea franceză a cuvântului introduce şi sensul uşor peiorativ...

Qui ses ecritz ca & la conduisoit
En chariotz, & jouer les faisoit
Par histrions , qui la face de lie
Couverte avoint: depuis fut abolie
Telle facon, lors que du faux visage
Le Poete Eschile introduisit l'usage,
Aussi d'habitz, plus propres & gentilz,
Lequel dressa l'eschauffaut d'ais petitz,
Et enseigna a parler hautement,
Et a user d'un stile vehement.
("L'art poétique" scrisă de Horace traduse în franceză şi versificată de către Jacques Peletier)

Actorul se transformă în actor lipsit de talent, ba chiar se merge spre "om lipsit de consistenţă", şarlatan...

Theophile Gautier, în cartea sa Le Capitaine Fracasse (1863), foloseşte din plin acest cuvânt, semn că are sens deplin în secolul XVIII...
http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/f/f0/1600spanishcapitano.jpg
(http://fr.wikipedia.org/wiki/Le_Capitaine_Fracasse)


"Scapin, voyant Léandre occupé à cette contemplation, avait adroitement remis cette querelle sur le tapis, et le bellâtre furieux offrit d'aller chercher parmi ses bagages un coffre rempli de poulets flairant le musc et le benjoin, à lui adressés par une foule de personnes de qualité, comtesses, marquises et baronnes, toutes folles d'amour, en quoi le fat ne se vantait pas tout à fait, ce travers de donner dans les histrions et les baladins régnant assez par les morales relâchées du temps."

"Sans doute la pensée du descendant des Sigognac pèle-mêle dans le chariot de Thespis avec des histrions nomades, avait quelque chose de choquant en soi qui devait faire hennir les licornes et rugir les lions lampassés de gueules de l'armorial; mais, après tout, le jeune baron avait suffisamment boudé contre son ventre derrière ses murailles féodales."

"mais la troupe des comédiens était trop nombreuse pour que de semblables terreurs pussent venir à ces braves histrions accoutumés d'ailleurs, par leur vie errante, aux plus étranges logis."

"ils se trouvaient un peu dégradés de servir des histrions, mais le
marquis avait parlé"

Şi aşa mai departe (http://www.inlibroveritas.net/pdf-2200da10bd/InLibroVeritas_oeuvre2734.pdf)

Victor Hugo a publicat în 1865 "Les chansons des rues et des bois". Aici deja sensul devine uşor peiorativ.

De limon il se fait lave,
Et colosse d'embryon ;
Epictète était esclave,
Molière était histrion,

Ésope était saltimbanque,
Qu'importe ! il n'est arrêté
Que lorsque le pied lui manque
Au bord de l'éternité.
(L'ascension humaine.)


În limba română sensurile au trecut aproape nealterate... vă invit la o audiţie:

"Amor pierdut, viata pierduta – Emmi si Histrion" de Mihai Eminescu - Preluare T.N.Botosani in distributie: Craistina Radu, Gheorghe Popa -


Folosiţi deci "histrion" cu grijă faţă de originea sa culturală, pentru că astăzi sensul merge cu mult mai mult spre sensul său figurativ, "om cu mască", ipocrit, şarlatan, perfid... şi mai puţin spre sensul său principal, de actor.

refuturare

Plecând de la latinescul FUTUROS şi apelând la sonoritatea lui REFUTARE (A combate cu argumente puternice. fr. réfuter, lat. refutare), se obţine cuvântul nou REFUTURARE. Sensul lui este a restructura viitorul. Dacă vă amintiţi de acele filme care prezintă o întoarcere în timp prin care se schimbă trecutul şi acesta modifică viitorul... Desigur, este o inepţie. Schimbarea trecutului care produce efecte în lanţ în viitorul punctului de plecare în trecut va fi deja produsă, deci călătorul în timp nu va face decât să ducă la bun sfârşit schimbarea necesară unui viitor deja schimbat. Pe de altă parte, momentul prezent, liberul arbitru, nu poate duce la posibilitatea de a modifica viitorul, pentru că ar însemna că există într-un moment al prezentului un viitor pe care îl schimbi, ori acesta este fals, viitorul se formează prin fiecare acţiune a prezentului care devine trecut. Ei bine "modificarea" viitorului nu poate fi o problemă... Atunci?

"Refuturare" se referă la problematica "ce ar fi fost dacă", adică imaginarea unui prezent prin alegerea unei alte alternative la un moment dat în trecut. Ce ar fi fost dacă nu ar fi existat primul război mondial, ce ar fi fost dacă americanii nu ar fi folosit bomba atomică... Dacă structurezi toate aceste "ce ar fi fost dacă" într-o ştiinţă de previziune a trecutului, s-ar obţine REFUTUROLOGIA.

Friday, May 1, 2009

behaviorism

Un cuvânt greu de pronunţat, dar uşor poetic prin conţinutul său VIORISM care aduce cumva a vioară. De aceea, din cauza dificultăţio de pronunţare, separ uşor cuvântul... beha-viorism.

BEHAVIORISM n. Curent în psihologie, care consideră drept obiect exclusiv al acestei ştiinţe comportamentul exterior al individului, eliminând conştiinţa. Din engl. behaviorism, fr. béhaviorisme.

WIKIPEDIA

Behaviorism înseamnă deci că orice comportament se leagă de mediu, trebuind să fie ignorate orice speculaţii privind cauze psihologice interne.

John B. Watson: "Dă-mi o duzină de copii sănătoşi, bine-formaţi, şi o lume specifică şi voi garanta că pot lua pe oricare la întâmplare pentru a-l educa astfel încât să devină orice fel de specialist, doctor, avocat, artist, mecanic şef şi, da, chiar şi cerşetor şi hoţ, indiferent de talentele sale, înclinaţii, tendinţe, abilităţi, vocaţie sau strămoşi."