rocambolesc

ROCAMBOLÉSC, -Ă adj. (Rar) Fantastic, extravagant. [ fr. rocambolesque, cf. Rocambole – erou al lui Ponson du Terrrail].

Pierre-Alexis Ponson du Terrail exploatează o idee la modă în perioada sa. Personajul Rocambole era un om veşnic în căutarea aventurii care, deşi începe "de partea greşită a legii", sfârşeşte printr-o schimbare radicală alăturându-se binelui îndeplinind, poate pentru prima dată, destinul de super-erou al omenirii.

"O Paris! Paris!
Tu eşti adevăratul Babilon, câmpul de luptă al spiritelor, templul în care răul îşi întâmpină adoratorii şi discipolii şi cred că poţi simţi respiraţia eternă a arhanghelului întunericului peste tine aşa cum marea tremură când suflă peste ea vântul furtunii"
Sir Williams - "Rocambole"


(sursa: http://www.coolfrenchcomics.com/Rocambole2.jpg)

(sursa: http://www.blackcoatpress.com/rocambole0.htm)

(sursa: http://www.coolfrenchcomics.com/rocambole.htm)

Rocambole: l héritage mystérieux, de Ponson du Terrail

hiat

HIÁT, hiaturi, s.n. 1. Întâlnire a două vocale pronunţate succesiv în silabe diferite, acestea făcând parte fie din acelaşi cuvânt, fie din cuvinte diferite. 2. Fig. Discontinuitate, pauză, întrerupere, gol. [Pr.: hi-at. – Var.: hiátus s.n.] – Din fr., lat. hiatus.

Hiat se foloseşte şi în a exprima o întrerupere de program sau activitate, un gol în stratificarea geologică, o deschidere, fisură, într-un organ (anatomie) sau o vacanţă, o întrerupere pentru o perioadă mai mare de timp (săptămâni) a emisiei TV, şomer, .

În latină "hiare" înseamnă "a sta deschis".

ignobil

---

IGNÓBIL ~ă (~i, ~e) livr. (despre persoane) Care este lipsit de scrupule; în stare să săvârşească fapte nedemne; nemernic; ticălos; mârşav; infam, vulgar, prozaic, trivial. /fr. ignoble

Ignobil este opusul lui nobil. În sensul lui legat de originea clasei, ignobil însemna în afara clasei nobilului, este o trimitere non-peiorativă, în măsura în care nu sunt peiorative sensurile de "om de rând","plebeu".

Ignobil înseamnă şi nespecial. Putem vorbi despre o specie ignobilă, adică forma comună, obişnuită.

Ignobil înseamnă şi atitudine imorală. Se poate aplica şi unei acţiuni. Poate exista o conduită ignobilă, un proces, o crimă, o întâmplare, un mod de viaţă, sentimentele pot fi şi ele ignobile, calomnia este ignobilă...

Ignobilul murdăreşte imaginea, repugna, loveşte senzitiv, provoacă respingere. Este o apreciere socială, uneori fără o valoare intrinsecă. Din acest motiv cuvântul ignobil este potenţat de împrejurările în care el este folosit.

scrofulos

SCROFULÓS, -OÁSĂ, scrofuloşi, -oase, adj., s.m. şi f. 1. Adj. Care ţine de scrofuloză, privitor la scrofuloză. 2. Adj., s.m. şi f. (Persoană) care are scrofule, cu scrofule; bolnav de scrofuloză. – Din fr. scrofuleux.
SCROFULÓZĂ, scrofuloze, s.f. Afecţiune cronică de natură tuberculoasă caracterizată prin inflamarea ganglionilor limfatici cervicali, inghinali sau axilari. ♦ Stare de debilitate (specifică copiilor şi tinerilor) manifestată prin limfatism, hipertrofie ganglionară, predispoziţie la tuberculoză etc. – Din germ. Skrofulose

Scrofuloza este un termen şi concept depăşit, desuet, desemnând leziuni ulcerate ale pieii, atribuite unor cauze diverse; În fapt, acestea sunt determinate de o leziune tuberculoasă a ganglionilor limfatici superficiali.

Deşi este absolut evident, trebuie să spun că acest termen l-am întâlnit prima dată la Ion Luca Caragiale ca o confuzie între scrupulos şi scrofulos:
PRISTANDA (apărând în fund şi făcând loc cu respect lui Caţavencu să treacă): Poftiţi, cocoane Nicule, poftiţi... (umilit) şi zău, să pardonaţi, în consideraţia misiei mele, care ordonă (serios) să fim scrofuloşi la datorie. D-voastră ştiţi mai bine ca mine... aşa e poliţaiul: tată să-ţi fie — trebuie să-l ridici ? îl ridici! n-ai ce-i face: e misie. De aia (foarte rugător) mă rog să pardonaţi...

CAŢAVENCU: Îmi pare rău, Ghiţă, că mai stăruieşti cu scuzele tale... Adică noi nu ştim cum merge poliţia? (sentenţios) Într-un stat constituţional un poliţai nu e nici mai mult nici mai puţin decât un instrument!

PRISTANDA: Curat instrument!

CAŢAVENCU: Nu braţul care loveşte, voinţa care ordonă e de vină... (O scrisoare pierdută)

Personal îmi place sonoritatea de "scrof", un caraghios masculin de la scroafă, care trimite la expresia colocvială "de mare porc"...

rofelia

De fapt "a rofelia" pentru că este verb. Termenul l-am auzit de la Hudrea sub forma a rotâfâlui cu următoarea explicaţie:

ROTFL (ROTâFâLî, deci a rotâfâlui) = Rolling On The Floor Laughing (Zbătându-te pe jos râzând, ca un apucat).

Desigur, am ales varianta "a rofelia", respectiv "rofeliere", "rofelii", pentru a capta cât mai bine un accent românesc rezonabil, acel "ro" produce o sonoritate către rotofei şi terminaţia "felia" este benefică stabilirii declinări asemănătoare cu "a felia". Desigur, ar mai fi şi mesajul ascuns ROmânia Ofelia, adică rofelia, dar asta pentru cunoscători.

Era nevoie şi de o minimă cercetare. Am descoperit o întreagă familie de acronime cu acelaşi sens:

ROFL

Scriere pe scurt pentru Rolling On the Floor Laughing. Este în mod obişnuit folosit pentru a exprima faptul că cineva râde atât de puternic încât se rostogoleşte pe podea. Echivalentul românesc ar fi "mă tăvălesc pe jos de râs". ROFL este folosit în mod normal într-o conversaţie de tip text. Cei care sunt obişnuiţi cu acest mod de conversare tip SMS, au extins această prescurtare şi la alţi termeni:

• ROFLOL - Rolling On the Floor Laughing Out Loud.


• ROTFLOL - Rolling On The Floor Laughing Out Loud.


• ROFLAPMP - Rolling On the Floor Laughing And
  Peeing my Pants.


• ROFLMAO - Rolling On the Floor Laughing My
  Ass Off.
  


• ROFLMAOASTC - Rolling On the Floor Laughing My
  Ass Off And Scaring The Cat.


• ROFLMAOAY - Rolling On the Floor Laughing My
  Ass Off At You.


• ROFLMAOWTIME - Rolling On the Floor Laughing My
  Ass Off With Tears In My Eyes.


• ROFLCOPTER - O metodă obscură de râs de ceva sau cineva, destul de des asociat cu râsul în continuu. ROFLCOPTER este de asemenea asociat cu orice tip de desen cu caractere ASCII (American Standard Code for Information Interexchange) care conţine în palete ROFL

(sursa: http://api.ning.com)

(sursa: http://www.thinkgeek.com)

pudibonderie

---

PUDIBONDERÍE s.f. (Livr.) Afectare a unei pudori exagerate. [Var.: pudibunderíe s.f.] – Din fr. pudibonderie.

Prima atestare a cuvântului în franceză se referă la pudibonderia englezească:

1842 - «Les rives de la Tamise, qui, chaque année, nous expédient une colonie de blonds insulaires, heureux d'échapper au chit-chat et à la pudibonderie anglaise, pour prendre part aux saturnales de la vieille gaîté gauloise.» Le Charivari, 5 janv., 1b - M.H.

sinecdocă

SINÉCDOCĂ, sinecdoce, s.f. Figură de stil care constă în lărgirea sau restrângerea sensului unui cuvânt prin folosirea întregului în locul părţii (şi invers), a particularului în locul generalului, a generalului în locul particularului, a materiei din care este făcut un lucru în locul lucrului însuşi etc. [Acc. şi: sinecdócă] – Din lat. synecdoche, ngr. sinekdohí, fr. synecdoque.
Este o variantă a metonimiei.

Termenul provine din fr. synecdoque, de la gr. synekdoche, „cupridere la un loc”. Figură de stil prin care întregul denumeşte partea, genul – specia, sau invers: „fierul”, în loc de „sabie”, „toţi oamenii” în loc de "unii oameni”, „pânză” şi „catarg” în loc de „corabie”.

Implicând raporturi cantitative, se foloseşte drept perifrază, spre a evita repetiţi, în felul antonomasei (v.): „un Cresus” – un om foarte bogat.
Exemple: „Zvârli lui Hades suflete viteze, fără de număr” (Homer, Iliada);
„Souvenez – vous qu’il règne et qu’un front couronné” (Aminteşte-ţi că domneşte şi că o frunte purtătoare de coroană – Racine, Andromaca, IV, 3);
„Edel sei der Mensch” (Nobil fie omul – Schiller);
Tot ce e perfid şi lacom, tot Fanarul, toţi iloţii” (Eminescu, Scrisoarea III).