Iată câteva antonime ale cuvântului "falacios": drept, exact, franc, onest, loaial, sincer, adevărat...
Sonoritatea cuvântului este legată, în română, de "fală". Traducerea pe care o face ureche, pur fonetic, este arogarea unei măreţii improprii, nejustificate, transformate peiorativ, apropiată ca sens de fălos. Pe de altă parte, tot din punctul de vedere al sonorităţii, falacios trimite la falus, o trimitere deci spre o bărbăţie simulată.
Rădăcina cuvântului, falacia, trimite sonor la felaţie (plecând, desigur, tot de la falus).
Iată că dimensiunea filosofică a cuvântului se completează senzorial cu un sens peiorativ.
Falacia reprezintă un defect de ordin tehnic în construirea unui argument detuctiv care duce la invalidarea argumentului. Argumentele sunt prezentate, aproape de fiecare dată, având în minte un scop specific, determinat, intenţia argumentului putând fi de asemenea supusă criticii. Argumentele care conţin o falacie sunt descrise ca falacioase. Ele apar deseori foarte convingătoare şi au un aspect superficial valid. De multe ori numai o analiză foarte atentă poate descoperii defecţiunea logică.
Să vedem câteva exemple.
Primul exemplu reprezintă afirmaţia unei propoziţii conscvente urmând forma:
- A implică B
- B este adevărat
- rezultă că A este adevărat
Iată şi exemplul: "Dacă universul a fost creat de o fiinţă supranaturală, ar trebui să vedem ordine şi organizare peste tot. Şi pentru că vedem ordine şi nu haos, înseamnă foarte clar că universul are un creator.
Unde anume este această falacie? Să vedem schema logică...
| Premiză | Concluzie | Deducţie |
|---|---|---|
| A | B | A => B |
| fals | fals | adevărat |
| fals | adevărat | adevărat |
| adevărat | fals | fals |
| adevărat | adevărat | adevărat |
Cu alte cuvinte...
Dacă premisele sunt false şi deducţia este validă, concluiza este nedeterminată, poate fi şi adevărată, poate fi şi falsă.
Dacă premisele sunt adevărate şi concluzia falsă, deducţia este cu siguranţă invalidă.
Dacă premisele şi deducţia sunt adevărate, concluzia este cu siguranţă adevărată.
Acest lucru arată clar că, dacă argumentaţia este validă, concluzia nu se susţine în mod general petnru că există cazul în care se pleacă de la premise false.Un alt exemplu este dat de adevărurile născute din rezistenţa unor afirmaţii de-a lungul timpului, dar fără a avea un suport demonstrabil. Aici acţionează de regulă adevărurile considerate adevărate "pe cale de moştenire" sau, savant numit "argumentum ad antiquitatem". "Pentru mii de ani creştinii au crezut în Iisus Hristos. Creştinismul trebuie să fie adevărat, dacă au persistat în credinţa lor chiar şi în faţa persecuţiilor".
Există şi o falacie născută din argumentul noutăţii (Argumentum ad novitatem): "Windows Vista este o alegere mai bună decât Windows XP deoarece este un program mai recent"
Mai multe pe: http://www.infidels.org/library/modern/mathew/logic.html
Revenind, "falacia logică" ar putea fi înlocuită şi cu termenul "sofism".
Termenul apare şi în expresiile:
– falaccia dictionis/sofism in dictionem (= sofisme lingvistice)
– în limbaj echivoc, stil prolix, parataxă.
– falaccia/sofism extra dictionem (sofism extralingvistic); se pleacă de la premise false: error fundamentalis, petitio principii, ignoratio entelechi (se întâlneşte frecvent în atacul la persoană, apelul la autoritate, argumentul baculinic etc.).
Argumentul circular nu este întotdeanua falacios -> vezi http://ro.wikipedia.org/wiki/Argument_circular
No comments:
Post a Comment