miriade

Nu este un cuvânt rar, mai ales că toată lumea ştie ce înseamnă un miriapod, este însă un cuvânt pe care nu l-am auzit niciodată folosit în vorbirea liberă.

MIRIÁDĂ, miriade, s.f. (Livr.; mai ales la pl.) Număr, cantitate foarte mare, mulţime mare, nenumărată, inumerabilă [Pr.: -ri-a-] – Din fr. myriade.

Cred că mai rar decât miriadă aste inumerabilă. Miriadă însă este, pentru mine, un cuvânt cu sonoritate specială. Aduce, este drept, şi cu mineriadă, dar nu asta îmi pare special, ci faptul că începe cu MIRI, şi asta trimite, nu-i aşa, spre tinerii căsătoriţi, despre cei şi cele se însoţesc, un pic spre mirare, mireasă castă... Miriadă are deci pentru mine un gând auto-însoţitor care implică o legătură a mulţimii, elementele mulţimii "se ţin de mână", se bazează unele pe altele pentru a face un întreg, un fel de conştiinţă proprie.

Cum mi-am adus aminte de acest cuvânt? Citind Evanghelia apocrifă după Iuda:
"Şi au luat naştere
miriade fără număr."
Probabil că "vina" este a traducătorului, mă îndoiesc că o scriere atât de veche spune acolo chiar miriade. Dar nu este aşa super spus... Şi au luat naştere miriade fără număr...?

Probabil că...

Probabil că în text este folosit cuvântul ayuta. De acolo traducerea franceză a folosit cuvântul myriade şi la noi a ajuns în final miriade. În H´eritage du Sanskrit
Dictionnaire sanskrit-francais, domnul Gerard Huet spune:

ayuta - sans entraves, libre; illimite, innombrable | inseparable, indissoluble — n. ayuta [“sans bornes”] dix mille ; un milliard (100 kot. i) ; une myriade.

Adică, "pe româneşte", fără graniţă, liber, nelimitat, fără număr, inseparabil, indisolubil, zece mii, un miliard, imensitate, miriadă.

... Şi au luat naştere miriade fără număr... Simţiţi legătura între elemente despre care vorbeam? Simţiţi cum aceste miriade au devenit o conştiinţă unică?