CAŢAVENCU: Îmi pare rău, Ghiţă, că mai stăruieşti cu scuzele tale... Adică noi nu ştim cum merge poliţia? (sentenţios) Într-un stat constituţional un poliţai nu e nici mai mult nici mai puţin decât un instrument!
PRISTANDA: Curat instrument!
CAŢAVENCU: Nu braţul care loveşte, voinţa care ordonă e de vină... (O scrisoare pierdută)
| Premiză | Concluzie | Deducţie |
|---|---|---|
| A | B | A => B |
| fals | fals | adevărat |
| fals | adevărat | adevărat |
| adevărat | fals | fals |
| adevărat | adevărat | adevărat |
Cu alte cuvinte...
Dacă premisele sunt false şi deducţia este validă, concluiza este nedeterminată, poate fi şi adevărată, poate fi şi falsă.
Dacă premisele sunt adevărate şi concluzia falsă, deducţia este cu siguranţă invalidă.
Dacă premisele şi deducţia sunt adevărate, concluzia este cu siguranţă adevărată.
Acest lucru arată clar că, dacă argumentaţia este validă, concluzia nu se susţine în mod general petnru că există cazul în care se pleacă de la premise false.În context retoric, metanoia este redusă la un banal mecanism prin care se retractează ceva tocmai afirmat pentru a fi reafirmat într-o formă mai bună. În retorică, metanoia poate avea două direcţii, una către slăbirea unei declaraţii anterioare sau, dimpotrivă către întărirea unei declaraţii anterioare.
În teoria psihologică a lui Carl Jung, metanoia denotă un proces de reformă a psihicului ca o formă de auto-vindecare, parte a fenomenului de cădere psihotică. În acest context, metanoia este constată ca un proces potenţial productiv. În consecinţă episoadele psihotice ale pacienţilor nu trebuiesc contracarate întotdeauna, pentru că se poate ajunge la rezolvarea aparentă a situaţiei deşi problemele psihopatologică continuă să se manifeste cauzal.
Revenind la sensul teologic, metanoia se va aplica unei persoane alterate de păcat prin replica voinţei de bine, a comportamentului binevoitor şi auto-integrare în armonia universului. Prefixul "meta" implică în înţelesul de "dincolo" sau "în afara", cum ar fi metamorfoză sau metafizică (în afara posibilităţii de schimbare, respectiv în afara limitelor fizicii). "Meta" mai reprezintă şi interesul "apropiat", "următor".
Într-un text creştin important, Păstorul din Hermas, el implică o înţelegere superioară. În acest caz nu putem vorbi de o simplă stare de regret la amintirea unui trecut dominat de rău, dar şi despre omul care-şi recunoaşte, printr-o viziune dominată de forţele întunericul, propria condiţie, un păcat, obţinut prin separarea lui faţă de Divinitate, şi reducerea sa la o existenţă autonomă, divizată, privat şi de glorie şi de libertate.
(sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/The_Shepherd_of_Hermas)
Iar calcatorii de juramant, daca de nevoie si prin constrangere au calcat juramintele, se supun la epitimii mai usoare, asa ca acestia sa se primeasca dupa sase ani. Iar cei ce fara de constrangere au vandut credinta lor, doi ani sa se tanguiasca, si doi sa asculte, si in al cincilea prosternandu-se sa se roage, si alti doi fara de proaducere priminduse la impartasirea rugaciunii, asa in sfarsit, aratand fireste pocainta corespunzatoare, se vor aseza iarasi la impartasirea trupului lui Hristos. (Vasile cel Mare)
sens peiorativ. Prin "exprimare eclectică" se înţelege, de regulă, ceva foarte greu de rumărit.
| 1. | o perioadă de timp indefinit de lung, vârstă. |
| 2. | cea mai mare diviziune a timpului geologic cumprinzând două sau mai multe ere |
| 3. | folosit în astronomie, un bilion de ani |
