dispută

Desigur, vine de la "a disputa", dar poate fi înţeles şi ca... di-spută, adică două spute, adică un schimb de idei atât de înverşunat încât cei doi adversari aflaţi în dispută fac schimb de spută... Nu este poetic, dar este plastic ca imagine.

DISPÚTĂ, dispute, s. f. 1. Discuţie în contradictoriu între două sau mai multe persoane ori grupuri de persoane; controversă; p. ext. ceartă. 2. Luptă pentru întâietate, pentru tranşarea în favoarea sa a unei rivalităţi; spec. Întrecere sportivă; desfăşurare a unei întreceri sportive. – Din fr. dispute.

SPÚTĂ, spute, s. f. (Livr.) Mucozitate expectorată de cineva; flegmă. – Din lat. sputum, it. sputo.

În latină, disputatio înseamnă acţiunea examinării unei întrebări din diferite puncte de vedere gândind într-un mod pro şi contra, discuţie, dizertaţie.

Latina oferă însă o mare surpriză în ceea ce priveşte sputa. Pe lângă sensul obişnuit de scuipat, mai are un sens, sputatilicus, "demn de a fi huiduit". Cu alte cuvinte se ancorează acţiunea scuipatului de exprimare a unei forme de dispreţ.

Nu am reuşit însă să fac o eventuală legătură între di-spută şi dispută.

Abia explicaţia din limba italiană m-a condus pe o cale "normală".
"Disputare" este cu adevărat un cuvânt compus, numai că nu din "di"+"sputare" ci din "dis"+"putare". "Dis" introduce ideea de separare, iar "putare" înseamnă calculare, evaluare, examinare, considerare... Cu alte cuvinte, extragerea sensului fals, a erorii, a lucrului de prisos. Iată că "disputa" începe să semene a maieutică.

emaciat

EMACIÁ vb. refl. a slăbi peste măsură; a se descărna. (fr. émacier, it. emacia)

(sursa: http://www.drylandfarming.org/FB/Drought1.html)

de cette confiture que le couteau étalait, il [Victor] remontait aux fluettes mains blanches d'Alice, à son cou trop mince, à toute sa personne de vierge chétive, qui s'émaciait dans l'attente vaine du mariage. (Zola, Banii)

enat

---

"Enat" este un cuvânt fără sens pus la finele propoziţiei doar ca să "umple" propoziţia. Înţelesul său derivă din "and that" pronunţat rapid, ca în dialectul pittsburghez (din statul Pennsylvania). De ce m-am gândit la preluarea lui în Limba Română? Pentru că sună foarte aproape de ignat, ca sonoritate, şi Pennsylvania sună a Transilvania pensionarilor.

Dacă în engleză se spune, peiorativ, că rolul acestui cuvânt este identificarea cu enervantul dialect, "hick-tongued Neanderthal hailing", la noi ar putea fi mormăitul de neînţeles al celor care par a le lipsi vocalele în cuvinte sau, pentru că sunt prea multe, rămân întotdeauna câteva vocale în plus.



Acest clip relevă o relaţie lingvistică inter-enată... pentru că acei tineri râd de un tânăr rom şi de greşelile lui de pronunţie deşi... nici ei nu sunt prea departe.

caterinca

cateríncă (caterínci), s.f. – Flașnetă. – Var. cat(i)rincă, catarincă. De la un cîntec german care începea cu cuvintele „Charmante Catherine”, cîntat la flașnete (Tiktin; DAR); cf. rut. katerinka, rus. šarmanka. Se consideră că rom. provine din rut., însă ar putea fi și formație rom., cu suf. -că. (DER)

1. cursă, capcană. 2. zgomot, gălăgie. 3. scandal; ceartă. 4. (inrl.) vorbe neserioase prin care interlocutorul este ironizat fără să-și dea seama. (ARGOU)

Nu pot decât să spun că, după părerea mea umilă, explicaţia din Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966 este hazardată, ca să nu jignesc pe nimeni. Este adevărat că şi caterinca şi flaşnetă produc muzică prin învârtirea unor manivele, dar modalitatea de a produce melodia este diferită. Caterinca are ca principiu mecanismul de cutie muzicală, flaşneta este ca un fel de orgă.

Flaşnetă:


Caterincă:


Eu aşa îmi amintesc eu sensul acestor cuvinte.

Toată povestea de mai sus este de fapt o interpretare care ne-a parvenit de la Irina Kornilaeva (Ирина Алексеевна Корнилаева). Domnia sa spune că şarmanca a fost pentru prima dată consemnată în 1817. În 1840 Ivan Myatlevo pomeneşte de Катериною шарманкой (orgă Katerina) adusă de doi italieni.

De la această Katerina, prin poloneză, szarmant kat (a) rynka, s-a redus la katarynka. În Belarus katrynka, katsyarynka, în Ucraina Katerynka. Dimitry Grigorovich vine cu o explicaţie interesantă care implică şi un teatru de păpuşi. În poloneza secolului al optsprezecelea, szarmant katarynka reprezenta o păpuşă a teatrului de păpuşi. Astfel se explică diminutivul acordat, de obicei, păpuşilor.

“A lua la caterincă” înseamnă a bătea, probabil trimitere de la ciocănelele mecanismului. “A face caterincă” înseamnă cam acelaşi lucru cu “a vorbi ca o moară stricată”, adică fără sfârşit (melodia se repeta la nesfârşit).

Explicaţia este parţial susţinută de Dicţionarul Academiei Ruse 1949.

plenasm

Plenasmul pleacă în mod evident de la pleonasm.

PLEONÁSM s.n. Procedeu greşit de exprimare, constând în alăturarea unor cuvinte care repetă inutil aceeaşi idee. [Pron. ple-o-, pl. -me, -muri. / cf. fr. pléonasme, lat. pleonasmus, gr. pleonasmos].

Sensul tautologic este completat acum de alte două valenţe noi, plen, adică întreg, şi astm, lipsă de aer, de spirit. Cu alte cuvinte, s-ar traduce prin "greşeală a exprimării şi o totală lipsă de spirit".

Ideea mi-a venit citind Lista Cărţilor pe Domenii a Universităţii Constantin Brâncoveanu, sesizând greşeala Uritescu N. Dorin – Plenasmul în limba română. Categorizare, exemplificări, analize, structuri morfo-sintactice preferenţiale, Bic All, Bucuresti, 2007. De altfel, este o greşeală destul de frecventă.

Nici o referire la înţelesul din limba telugu.

erchet

---

(sursa: Observatorul Militar nr 24, 16-22 iunie 2010)

erchen

---

(sursa: Observatorul Militar nr 25, 23-29 iunie 2010)

(sursa: http://www.yelkenokulu.com/balonyelken.html)

gönder

---

(sursa: Observatorul Militar nr 25, 23-29 iunie 2010)

(sursa: http://www.yelkenokulu.com/balonyelken.html)

acrimonie

Sonoritatea cuvântul "acrimonie" pleca de la prezenţa lui "a" cu conotaţie contrară, că şi la "afon", "anormalitate"... respectiv "a-crimonie". Cuvântul "crimonie" are la rândul său o sonoritate care trimite spre cuvântul englez "criminy" (\ˈkri-mə-nē\), o interjecţie care reprezintă echivalentul în română a expresiei "Pe Dumnezeu!", respectiv o formulă de jurământ sau o reacţie de surpriză. Se pare că este un eufemism pentru latinescul "Jesu domine" (Doamne Iisuse).

Pe de altă parte, sonoritatea cuvântului trimite, nu-i aşa, la "acru".

Dicţionarul spune că...

ACRIMONÍE s. f. (Livr.) Atitudine plină de ironie usturătoare; sarcasm. – Din fr. acrimonie.

Deci parcă are mai multă legătură cu "acru", nu-i aşa?

Avem deci un caracter agresiv al atitudinii, dar în amestec cu umor. Aş identifica ca sinonime cuvintele "acru", "sarcasm", "dur", "amar (fiere)", "ciudă"...

El are un sens în medicină, pe care nu îl regăsesc consemnat în dicţionarele româneşti, dar care există în limba franceză şi care trimite la "înăsprire".

"Adesea alteraţia limfei se manifestă printr-un acrimonie aparte a umorilor..." (P. Cabanis, Rapports du physique et du moral de l'homme, t. 1, 1808, pp. 466-467)

Tot legat de medicină există şi sensul de "fatal", "funest", "care provoacă decesul"...

În sfârşit, acrimonia trimite la hip-hop...



Sigur, în engleză se spune altfel (spre ruşinea mea am uitat cum), ştiu cei de la Simplu?

funambulesc

FUNAMBULÉSC, -ÉSCĂ funambulești, adj. (Rar) Echilibristic, acrobatic. ♦ Bizar, excentric, extravagant. – Din fr. funambulesque.

Cuvântul a luat naştere de la funámbulo (acrobat care merge pe sârmă). Sensul lui primar este deci instabilitatea, nesiguranţa, o situaţie care poate să încline când într-o parte, când în alta... Un comportament de tip Wolfgang Amadeus Mozart, exagerat, ostentativ, o prezenţă între elemente opuse. În latină, funambŭlus are şi un sens uşor diferit... anume o persoană care acţionează abil în zona socială şi politică, însă nu este acea abilitate în sensul bun.

(sursa: http://psiconautam.blogspot.com/2008/10/funambulo.html)

vexațiune

(sursa: http://www.thefreedictionary.com/exasperation)

VEXAŢIÚNE, vexaţiuni, s. f. (Livr.) Faptul de a vexa; vorbă, faptă, atitudine care supără, jignește, contrariază. [Pr.: -ţi-u-] – Din fr. vexation, lat. vexatio, -onis.

VEXÁ, vexez, vb. I. Tranz. (Livr.) A răni pe cineva în amorul său propriu; a jigni, a ofensa; p. ext. a contraria. – Din fr. vexer, lat. vexare.

Sensul cuvântul francez "vexer" este a maltrata, oprima, persecuta, a produce pagube sau daune, a manipula, a afecta stima de sine a unei persoane, a umili, a jigni, a înţepa...

În latină sensul vexatio este legat ca sens şi de ură, lipsa afecţiunii, a dragostei...

Dignitatis infulas fœda familiaris rei Vexatione mercantur.
(sursa: IMPERATORIS THEODOSII CODEX http://upmf-grenoble.fr/Haiti/Cours/Ak/Constitutiones/CTh12.html)

Vexaţiunea produce o replică, de regulă tradusă în mânie provocată de caracterul repetat a acţiunii care deranjează. Cuvântul se poate aplica şi atunci când cineva face zgomot atunci când vrei să dormi dar şi când cineva te întrerupe des în timp ce explici ceva. Vexaţiunea poate merge însă şi spre anxietate, disconfort, nefericire...

La limită, un sinonim pentru vexaţiune este mortificare.

mefient

MEFIÉNT, -Ă, mefienți, -te, adj. (Livr.) Neîncrezător; bănuitor. [Pr.: -fi-ent] – Din fr. méfiant.

Se potriveşte foarte bine şi cu suspicios, apropiat de rădăcina franceză "meffi".

LORRAINE.

Il faut les rétablir, mais après la vengeance.

Des esprits toutefois gagnons la confiance :

Proposez votre avis. Vous allez effrayer

La moitié du Conseil , surtout le Chancelier.

Mais tout dissimuler serait une imprudence :

On peut se méfier d'un excès de clémence.

Proposez votre avis. Un si vaste projet

Veut de l'art, veut des soins, veut un profond secret.

Que l'Amiral trompé...

(ACTUL II, SCENA II. ai3, ŒUVRES de M. J. CHÉNIER )


Deasupra locului unde cândva se zbăteau valuri, se întinde un pod mefient, şi vetust, construit din fâşii de lemn, peste care încă mai treceau maşini, chiar dacă scârţâia ascuţit sub greutatea lor covârşitoare.
(Pânze de catarsis - Florentina Muşat)

turpitudine

TURPITÚDINE, turpitudini, s.f. (Livr.) Faptă rușinoasă, josnică, mârșavă. – Din lat. turpitudo, -inis, fr. turpitude.

În latină, "turpitudo" înseamnă urâţenie, diformitate, urât din punct de vedere moral, lipsă de demnitate, dezonoare, infamie


(Le Mystère de Saint Martin: 1496 - André de La Vigne, L'empereur Julien Cesar)