Cuvântul a luat naştere de la funámbulo (acrobat care merge pe sârmă). Sensul lui primar este deci instabilitatea, nesiguranţa, o situaţie care poate să încline când într-o parte, când în alta... Un comportament de tip Wolfgang Amadeus Mozart, exagerat, ostentativ, o prezenţă între elemente opuse. În latină, funambŭlus are şi un sens uşor diferit... anume o persoană care acţionează abil în zona socială şi politică, însă nu este acea abilitate în sensul bun.
(sursa: http://psiconautam.blogspot.com/2008/10/funambulo.html)
No comments:
Post a Comment