hiat

HIÁT, hiaturi, s.n. 1. Întâlnire a două vocale pronunţate succesiv în silabe diferite, acestea făcând parte fie din acelaşi cuvânt, fie din cuvinte diferite. 2. Fig. Discontinuitate, pauză, întrerupere, gol. [Pr.: hi-at. – Var.: hiátus s.n.] – Din fr., lat. hiatus.

Hiat se foloseşte şi în a exprima o întrerupere de program sau activitate, un gol în stratificarea geologică, o deschidere, fisură, într-un organ (anatomie) sau o vacanţă, o întrerupere pentru o perioadă mai mare de timp (săptămâni) a emisiei TV, şomer, .

În latină "hiare" înseamnă "a sta deschis".