teleologie

TELEOLOGÍE s. f. Doctrină filozofică potrivit căreia totul în natură ar fi organizat în conformitate cu un anumit scop, cu o anumită cauză finală. ♦ Studiul, cercetarea în funcţie de scop; teoria finalităţii. [Pr.: -le-o-] – Din fr. téléologie.

Deşi la noi a ajuns pe linie franceză, originea cuvântul este greacă. Teleologie (limba greacă τελεολογία, compus din τέλος, télos – scop și λόγος, lógos – învățătură) se traduce deci printr-o teorie, studiu sau discurs care face din finalitatea lucrurilor şi a fiinţelor în natură obiectul său principal. Discuţia teleologică este centrată asupra scopului, în special pe zona existenţei şi creaţiei. Teleologia se apleacă, în consecinţă, asupra poate a primelor întrebări religioase. Cum aceste întrebări sunt unele fundamental ataşate existenţei umane, ele au reprezentat preocuparea filosofiei de la începuturi, Platon şi Aristotel, în perioada de început de dezvoltare a conceptului societăţii umane, Anselm of Canterbur (Aosta), mai aproape de secolul nostru, Immanuel Kant şi Hegel.

http://en.wikipedia.org/wiki/Teleology