(sursa: http://www.thefreedictionary.com/exasperation)
VEXAŢIÚNE, vexaţiuni, s. f. (Livr.) Faptul de a vexa; vorbă, faptă, atitudine care supără, jignește, contrariază. [Pr.: -ţi-u-] – Din fr. vexation, lat. vexatio, -onis.
VEXÁ, vexez, vb. I. Tranz. (Livr.) A răni pe cineva în amorul său propriu; a jigni, a ofensa; p. ext. a contraria. – Din fr. vexer, lat. vexare.
Sensul cuvântul francez "vexer" este a maltrata, oprima, persecuta, a produce pagube sau daune, a manipula, a afecta stima de sine a unei persoane, a umili, a jigni, a înţepa...
În latină sensul vexatio este legat ca sens şi de ură, lipsa afecţiunii, a dragostei...
Dignitatis infulas fœda familiaris rei Vexatione mercantur.
(sursa: IMPERATORIS THEODOSII CODEX http://upmf-grenoble.fr/Haiti/Cours/Ak/Constitutiones/CTh12.html)
Vexaţiunea produce o replică, de regulă tradusă în mânie provocată de caracterul repetat a acţiunii care deranjează. Cuvântul se poate aplica şi atunci când cineva face zgomot atunci când vrei să dormi dar şi când cineva te întrerupe des în timp ce explici ceva. Vexaţiunea poate merge însă şi spre anxietate, disconfort, nefericire...
La limită, un sinonim pentru vexaţiune este mortificare.
