obsolescență

OBSOLESCÉNȚĂ s.f. Declasare tehnologică a unui material industrial prin apariția altuia, mai modern; uzură morală. ◊ obsolescență profesională = proces de învechire a componentelor unei profesiuni ca urmare a asimilării progresului tehnico-științific. (< engl., fr. obsolescence)

Termenul este folosit mai ales în Marketing, mai ales în cazul stabilirii politicii de produs, pentru introducerea produselor noi şi eliminarea produselor “îmbătrânite”.

omiletică

OMILÉTIC, -Ă, omiletici, -ce, adj., s.f. 1. Adj. Care se referă la elocvența bisericească. 2. S.f. Disciplină teologică privitoare la principiile și la regulile oratoriei (predicilor) bisericești. – Din it. omiletico, lat. homileticus, fr. homilétique.

http://ebooks.unibuc.ro/Teologie/omiletica/cuprins.htm