apocrif

APOCRÍF, -Ă, apocrifi, -e, adj. (Despre scrieri) Care este atribuit altui autor decât celui adevărat; a cărui autenticitate este îndoielnică, fals, neautentic, nesigur. ♦ (Substantivat, n.) Scriere religioasă nerecunoscută azi între cele canonice. – Din fr. apocryphe, lat. apocryphus.

În greacă, apokryphos înseamnă ascuns, dosit, secret, tainic.
Textele apocrife sunt cărţi ebraice care nu au fost canonizate de sinodul din Iamnia, dar sunt printre cărţile Vechiului Testament în versiunea greacă Septuaginta, Cartea lui Tobit, Iudita, Baruh, Ezdra, Isus fiul lui Sirah, Susana, Bel şi Balaurul, Cărţile Macabeilor... ş.a.
În Noul Testament se cunosc cam 50 de evanghelii apocrife, printre care Evanghelia Egipteană, Evanghelia lui Petru, a lui Toma, a lui Iacov, a lui Nicodim...