Cuvintele mele preferate

penabili

2012-02-05T08:08:00.004+02:00

Pennabilli este un mic orăşel italian de 3000 de locuitori... dar nu despre acest orăşel vreau să vorbesc.

(http://www.campingperticara.com/Immagini2.html)

(http://www.artistiinpiazza.com/2011/?p=1030)

La ora care scriu privesc prin ochiul camerei web un orăşel italian sub zăpadă încă în întuneric.

Am găsit acest cuvânt folosit de cineva în blogosfera românească şi am fost invidios...

Mi-a plăcut imediat cuvântul, “penabili” este undeva între penibili şi penali. Dar nuanţa “cireaşă de pe tort” este pen-abili, adică cei care au abilităţi ale scrierii.

teleologie

2011-03-09T10:26:00.002+02:00

TELEOLOGÍE s. f. Doctrină filozofică potrivit căreia totul în natură ar fi organizat în conformitate cu un anumit scop, cu o anumită cauză finală. ♦ Studiul, cercetarea în funcţie de scop; teoria finalităţii. [Pr.: -le-o-] – Din fr. téléologie.

Deşi la noi a ajuns pe linie franceză, originea cuvântul este greacă. Teleologie (limba greacă τελεολογία, compus din τέλος, télos – scop și λόγος, lógos – învățătură) se traduce deci printr-o teorie, studiu sau discurs care face din finalitatea lucrurilor şi a fiinţelor în natură obiectul său principal. Discuţia teleologică este centrată asupra scopului, în special pe zona existenţei şi creaţiei. Teleologia se apleacă, în consecinţă, asupra poate a primelor întrebări religioase. Cum aceste întrebări sunt unele fundamental ataşate existenţei umane, ele au reprezentat preocuparea filosofiei de la începuturi, Platon şi Aristotel, în perioada de început de dezvoltare a conceptului societăţii umane, Anselm of Canterbur (Aosta), mai aproape de secolul nostru, Immanuel Kant şi Hegel.

http://en.wikipedia.org/wiki/Teleology

obsolescență

2011-03-08T23:52:00.002+02:00

OBSOLESCÉNȚĂ s.f. Declasare tehnologică a unui material industrial prin apariția altuia, mai modern; uzură morală. ◊ obsolescență profesională = proces de învechire a componentelor unei profesiuni ca urmare a asimilării progresului tehnico-științific. (< engl., fr. obsolescence)

Termenul este folosit mai ales în Marketing, mai ales în cazul stabilirii politicii de produs, pentru introducerea produselor noi şi eliminarea produselor “îmbătrânite”.

Salar

2011-01-04T12:33:00.005+02:00

Cred că toată lumea a observat preferinţa "ardelenească" a premierului Boc de a spune "salar" în loc de "salariu". După domnia sa s-au luat şi alţi membrii PDL, probabil pentru că le sună mai preţios în ureche. Ei bine, cuvântul nu este greşit, nu este nici tocmai corect folosit.

DEX-ul pomeneşte cuvântul salar ca variantă a salariului.

SALÁR s. n. v. salariu.

SALÁRIU, salarii, s. n. Sumă de bani pe care o primește o persoană pentru munca depusă într-o perioadă de timp (săptămână, lună); leafă². [Var.: (pop.) salár s. n.] – Din fr. salaire, lat. salarium.

Avem deci două surse, în franceză, salaire, şi latină, salarium.

În franceză cuvântul "salaire" are o pronunţie mai apropiat de "salar".
http://en.wiktionary.org/wiki/salaire

În Franţa salaire este atestat de pe la 1200 cu sensul de remuneraţie a muncii sau a unui serviciu. Desigur însă, în franceză originea cuvântului este tot din latinescul salarium.

De unde însă salarium în latină?

Evident, în latină salarium vine de la sare (sal). Salarium însemna raţie de sare, solda necesară cumpărării sării. Cum s-a ajuns la sensul de remuneraţie? Destul de simplu. În vremurile antice sarea era folosită ca monedă de schimb (troc).

Să vedem ce scrie Dictionariulu limbei romane, 1876:

SALARIU, -a, adj. s., salarius, salarium, merces, praemium, (it. salario, fr. salaire); relativu la sale, =sare, 1. adj, aministrutartione salaria, negotiu salariu, absol. personale, unu salariu, venditoriu de sarature, în specie, venditoriu de sarature, in specie, venditoriu de pesce saratu sau de carne sarata: corporationea salariloru; 2. mai vertosu ca subst. reale, a) masc., salariu, pl-e, α) in specie, ά) salariu= pretiu de sare, banni pentru sare, daţi militariloru, subintell. argentu, ca şi: calciariu, vestiariu, etc. = banni de calciamente, de vestimente; β') salariu = casu de sare; β') salariu = onorariu, mecede onararia, gratificatione, etc.; β= déro ca mai desu, in genere, salariu = mercede, pretiu covenitu pentru servitiu facutu, pentru lucru in genere, pentru lucru cu cerpulu, cu mânele in parte: după lucru şi salariulu, a servi fora salariu: salariu pre luna, pre annu: salariale servitoriloru; salariele functionariloru: salariu mesuratu, medicu nodestu; cu salariulu greu te poti inacuti: salariele seceratoriloru, collegutoriloru de vinia, sapatoriloru de arena, etc.; b) fem. salaria = salare, α) vasu de sare, (comp. si fr. sallère); β) locu de estrassu sare; γ) negotiu de sare; salare=specie de pasce, salar=truta, pestravu, (vedi si: sararia, sarariu)

Iată că acest Dictionariulu limbei romane din 1876 pomeneşte forma "salar", însă cu totul alt sens decât remuneraţie...

dispută

2010-08-03T03:03:00.003+03:00

Desigur, vine de la "a disputa", dar poate fi înţeles şi ca... di-spută, adică două spute, adică un schimb de idei atât de înverşunat încât cei doi adversari aflaţi în dispută fac schimb de spută... Nu este poetic, dar este plastic ca imagine.

DISPÚTĂ, dispute, s. f. 1. Discuţie în contradictoriu între două sau mai multe persoane ori grupuri de persoane; controversă; p. ext. ceartă. 2. Luptă pentru întâietate, pentru tranşarea în favoarea sa a unei rivalităţi; spec. Întrecere sportivă; desfăşurare a unei întreceri sportive. – Din fr. dispute.

SPÚTĂ, spute, s. f. (Livr.) Mucozitate expectorată de cineva; flegmă. – Din lat. sputum, it. sputo.

În latină, disputatio înseamnă acţiunea examinării unei întrebări din diferite puncte de vedere gândind într-un mod pro şi contra, discuţie, dizertaţie.

Latina oferă însă o mare surpriză în ceea ce priveşte sputa. Pe lângă sensul obişnuit de scuipat, mai are un sens, sputatilicus, "demn de a fi huiduit". Cu alte cuvinte se ancorează acţiunea scuipatului de exprimare a unei forme de dispreţ.

Nu am reuşit însă să fac o eventuală legătură între di-spută şi dispută.

Abia explicaţia din limba italiană m-a condus pe o cale "normală".
"Disputare" este cu adevărat un cuvânt compus, numai că nu din "di"+"sputare" ci din "dis"+"putare". "Dis" introduce ideea de separare, iar "putare" înseamnă calculare, evaluare, examinare, considerare... Cu alte cuvinte, extragerea sensului fals, a erorii, a lucrului de prisos. Iată că "disputa" începe să semene a maieutică.

emaciat

2010-07-16T00:31:00.003+03:00

EMACIÁ vb. refl. a slăbi peste măsură; a se descărna. (fr. émacier, it. emacia)

(sursa: http://www.drylandfarming.org/FB/Drought1.html)

de cette confiture que le couteau étalait, il [Victor] remontait aux fluettes mains blanches d'Alice, à son cou trop mince, à toute sa personne de vierge chétive, qui s'émaciait dans l'attente vaine du mariage. (Zola, Banii)

enat

2010-07-08T01:40:00.002+03:00

"Enat" este un cuvânt fără sens pus la finele propoziţiei doar ca să "umple" propoziţia. Înţelesul său derivă din "and that" pronunţat rapid, ca în dialectul pittsburghez (din statul Pennsylvania). De ce m-am gândit la preluarea lui în Limba Română? Pentru că sună foarte aproape de ignat, ca sonoritate, şi Pennsylvania sună a Transilvania pensionarilor.

Dacă în engleză se spune, peiorativ, că rolul acestui cuvânt este identificarea cu enervantul dialect, "hick-tongued Neanderthal hailing", la noi ar putea fi mormăitul de neînţeles al celor care par a le lipsi vocalele în cuvinte sau, pentru că sunt prea multe, rămân întotdeauna câteva vocale în plus.

Acest clip relevă o relaţie lingvistică inter-enată... pentru că acei tineri râd de un tânăr rom şi de greşelile lui de pronunţie deşi... nici ei nu sunt prea departe.

caterinca

2010-07-07T13:43:00.006+03:00

cateríncă (caterínci), s.f. – Flașnetă. – Var. cat(i)rincă, catarincă. De la un cîntec german care începea cu cuvintele „Charmante Catherine”, cîntat la flașnete (Tiktin; DAR); cf. rut. katerinka, rus. šarmanka. Se consideră că rom. provine din rut., însă ar putea fi și formație rom., cu suf. -că. (DER)

1. cursă, capcană. 2. zgomot, gălăgie. 3. scandal; ceartă. 4. (inrl.) vorbe neserioase prin care interlocutorul este ironizat fără să-și dea seama. (ARGOU)

Nu pot decât să spun că, după părerea mea umilă, explicaţia din Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966 este hazardată, ca să nu jignesc pe nimeni. Este adevărat că şi caterinca şi flaşnetă produc muzică prin învârtirea unor manivele, dar modalitatea de a produce melodia este diferită. Caterinca are ca principiu mecanismul de cutie muzicală, flaşneta este ca un fel de orgă.

Flaşnetă:

Caterincă:

Eu aşa îmi amintesc eu sensul acestor cuvinte.

Toată povestea de mai sus este de fapt o interpretare care ne-a parvenit de la Irina Kornilaeva (Ирина Алексеевна Корнилаева). Domnia sa spune că şarmanca a fost pentru prima dată consemnată în 1817. În 1840 Ivan Myatlevo pomeneşte de Катериною шарманкой (orgă Katerina) adusă de doi italieni.

De la această Katerina, prin poloneză, szarmant kat (a) rynka, s-a redus la katarynka. În Belarus katrynka, katsyarynka, în Ucraina Katerynka. Dimitry Grigorovich vine cu o explicaţie interesantă care implică şi un teatru de păpuşi. În poloneza secolului al optsprezecelea, szarmant katarynka reprezenta o păpuşă a teatrului de păpuşi. Astfel se explică diminutivul acordat, de obicei, păpuşilor.

“A lua la caterincă” înseamnă a bătea, probabil trimitere de la ciocănelele mecanismului. “A face caterincă” înseamnă cam acelaşi lucru cu “a vorbi ca o moară stricată”, adică fără sfârşit (melodia se repeta la nesfârşit).

Explicaţia este parţial susţinută de Dicţionarul Academiei Ruse 1949.

plenasm

2010-07-04T14:44:00.000+03:00

Plenasmul pleacă în mod evident de la pleonasm.

PLEONÁSM s.n. Procedeu greşit de exprimare, constând în alăturarea unor cuvinte care repetă inutil aceeaşi idee. [Pron. ple-o-, pl. -me, -muri. / cf. fr. pléonasme, lat. pleonasmus, gr. pleonasmos].

Sensul tautologic este completat acum de alte două valenţe noi, plen, adică întreg, şi astm, lipsă de aer, de spirit. Cu alte cuvinte, s-ar traduce prin "greşeală a exprimării şi o totală lipsă de spirit".

Ideea mi-a venit citind Lista Cărţilor pe Domenii a Universităţii Constantin Brâncoveanu, sesizând greşeala Uritescu N. Dorin – Plenasmul în limba română. Categorizare, exemplificări, analize, structuri morfo-sintactice preferenţiale, Bic All, Bucuresti, 2007. De altfel, este o greşeală destul de frecventă.

Nici o referire la înţelesul din limba telugu.

erchet

2010-07-04T13:14:00.004+03:00

(sursa: Observatorul Militar nr 24, 16-22 iunie 2010)

erchen

2010-07-04T11:50:00.003+03:00

(sursa: Observatorul Militar nr 25, 23-29 iunie 2010)

(sursa: http://www.yelkenokulu.com/balonyelken.html)

gönder

2010-07-03T22:04:00.004+03:00

(sursa: Observatorul Militar nr 25, 23-29 iunie 2010)

(sursa: http://www.yelkenokulu.com/balonyelken.html)

funambulesc

2010-06-01T18:24:00.004+03:00

FUNAMBULÉSC, -ÉSCĂ funambulești, adj. (Rar) Echilibristic, acrobatic. ♦ Bizar, excentric, extravagant. – Din fr. funambulesque.

Cuvântul a luat naştere de la funámbulo (acrobat care merge pe sârmă). Sensul lui primar este deci instabilitatea, nesiguranţa, o situaţie care poate să încline când într-o parte, când în alta... Un comportament de tip Wolfgang Amadeus Mozart, exagerat, ostentativ, o prezenţă între elemente opuse. În latină, funambŭlus are şi un sens uşor diferit... anume o persoană care acţionează abil în zona socială şi politică, însă nu este acea abilitate în sensul bun.

(sursa: http://psiconautam.blogspot.com/2008/10/funambulo.html)

vexațiune

2010-05-15T12:58:00.002+03:00

(sursa: http://www.thefreedictionary.com/exasperation)

VEXAŢIÚNE, vexaţiuni, s. f. (Livr.) Faptul de a vexa; vorbă, faptă, atitudine care supără, jignește, contrariază. [Pr.: -ţi-u-] – Din fr. vexation, lat. vexatio, -onis.

VEXÁ, vexez, vb. I. Tranz. (Livr.) A răni pe cineva în amorul său propriu; a jigni, a ofensa; p. ext. a contraria. – Din fr. vexer, lat. vexare.

Sensul cuvântul francez "vexer" este a maltrata, oprima, persecuta, a produce pagube sau daune, a manipula, a afecta stima de sine a unei persoane, a umili, a jigni, a înţepa...

În latină sensul vexatio este legat ca sens şi de ură, lipsa afecţiunii, a dragostei...

Dignitatis infulas fœda familiaris rei Vexatione mercantur.
(sursa: IMPERATORIS THEODOSII CODEX http://upmf-grenoble.fr/Haiti/Cours/Ak/Constitutiones/CTh12.html)

Vexaţiunea produce o replică, de regulă tradusă în mânie provocată de caracterul repetat a acţiunii care deranjează. Cuvântul se poate aplica şi atunci când cineva face zgomot atunci când vrei să dormi dar şi când cineva te întrerupe des în timp ce explici ceva. Vexaţiunea poate merge însă şi spre anxietate, disconfort, nefericire...

La limită, un sinonim pentru vexaţiune este mortificare.

mefient

2010-04-29T10:11:00.003+03:00

MEFIÉNT, -Ă, mefienți, -te, adj. (Livr.) Neîncrezător; bănuitor. [Pr.: -fi-ent] – Din fr. méfiant.

Se potriveşte foarte bine şi cu suspicios, apropiat de rădăcina franceză "meffi".

LORRAINE.

Il faut les rétablir, mais après la vengeance.

Des esprits toutefois gagnons la confiance :

Proposez votre avis. Vous allez effrayer

La moitié du Conseil , surtout le Chancelier.

Mais tout dissimuler serait une imprudence :

On peut se méfier d'un excès de clémence.

Proposez votre avis. Un si vaste projet

Veut de l'art, veut des soins, veut un profond secret.

Que l'Amiral trompé...

(ACTUL II, SCENA II. ai3, ŒUVRES de M. J. CHÉNIER )

Deasupra locului unde cândva se zbăteau valuri, se întinde un pod mefient, şi vetust, construit din fâşii de lemn, peste care încă mai treceau maşini, chiar dacă scârţâia ascuţit sub greutatea lor covârşitoare.
(Pânze de catarsis - Florentina Muşat)

turpitudine

2010-03-06T11:12:00.003+02:00

TURPITÚDINE, turpitudini, s.f. (Livr.) Faptă rușinoasă, josnică, mârșavă. – Din lat. turpitudo, -inis, fr. turpitude.

În latină, "turpitudo" înseamnă urâţenie, diformitate, urât din punct de vedere moral, lipsă de demnitate, dezonoare, infamie

(Le Mystère de Saint Martin: 1496 - André de La Vigne, L'empereur Julien Cesar)

inconturnabil

2009-12-21T13:41:00.002+02:00

INCONTURNÁBIL, -Ă adj. De neevitat, de neînlăturat. [Et. incertă].

Aş mai adăuga "fără ieşire" şi "indispensabil".

edulcora

2009-11-09T11:29:00.003+02:00

EDULCORÁ, edulcorez, vb. I. Tranz. (Livr.) A atenua; a îndulci. – Din fr. édulcorer.

În farmacie termenul se foloseşte pentr a desemna adaosul de zahăr, miere sau sirop pentru a masca gustul neplăcut al medicamentului.

apolog

2009-10-09T19:17:00.002+03:00

APOLÓG, apologuri, s.n. Scurtă povestire (în versuri sau în proză) care cuprinde o învăţătură morală practică, prezentată în formă alegorică. V. fabulă. – Din fr. apologue, lat. apologus.

Apologul este un mod de a instrui deghizat printr-o alegorie a acţiunii. Apologul este învăşătura morală degajată din ceva.

compresensibil

2009-09-27T12:42:00.001+03:00

Greu Compresensibilă (dacă îmi este permis să împerechez cuvintele "comprendre" cu "sensibil" alăturând şi sonoritatea lui "comprehensiv")

lombrosian

2009-09-01T21:26:00.005+03:00

Lombrosian reprezintă teoria sau metoda dezvoltată de Lombroso, prin care priveşte criminalul ca pe un anumit tip de persoană, distinctă şi atinsă de atavism.

http://chnm.gmu.edu/courses/magic/police/policework.html

omiletică

2009-07-26T16:15:00.002+03:00

OMILÉTIC, -Ă, omiletici, -ce, adj., s.f. 1. Adj. Care se referă la elocvența bisericească. 2. S.f. Disciplină teologică privitoare la principiile și la regulile oratoriei (predicilor) bisericești. – Din it. omiletico, lat. homileticus, fr. homilétique.

http://ebooks.unibuc.ro/Teologie/omiletica/cuprins.htm

predanie

2009-07-26T16:07:00.004+03:00

PREDÁNIE s. v. datină, fel, obicei, rânduială, tradiţie, trădare, uz, uzanţă.

Prin tradiţie, sau predanie, înţelegem învăţătura bisericii transmisă oral la începuturile creştinismului, care mai târziu a fost fixată în scris.

http://www.crestinism-ortodox.ro/html/03/3b_sfanta_traditie_sau_sfanta_predanie.html

http://www.geocities.com/cioanas/traditia.html

Предание în rusă înseamnă tradiţie.

Însingurarea nu este bunã pentru toatã lumea, numai în chip teoretic. Existã o predanie a însingurãrii chiar în lumea mirenilor. De la primele generatii crestine, nedespãrtite în mireni si monahi, si care în însingurarea lor de pãgânitate aveau constiinta cã ceea ce este sufletul în trup, aceea sunt crestinii în mijlocul lumii (Epistola cãtre Diognet), si pânã la crestinii însingurati de azi, pierduti în necredinta de acum si pe care, uneori, trebuie sã fii duhovnic ca sã-i descoperi, aceastã predanie a însingurãrii stãruie vie.

Existã în predania rãsãriteanã un amãnunt de antropologie, un fel anumit de a vedea pe om, care ne pare a fi usurat mult lucrul însingurãrii. În tot omul, pentru marii însingurati ai rãsãritului, e întrupat un înger, un heruvim în devenire. E probabil cã, sub lumina cuvântului cã dupã Înviere veti fi ca îngerii lui Dumnezeu, chipul si asemãnarea lui Dumnezeu, icoana de Logos din nou-în trãirea rãsãriteanã a sfintilor-a luat figura mai dinamicã a unui înger în devenire întrupat în fiecare om. Oricum ar fi, lucrul a rãmas si rãmâne caracteristic predaniei rãsãritene. Îl regãsim covârsitor ilustrat în acest lucrãtor poem al însingurãrii care este imnul Heruvimilor din obsteasca noastrã Sfântã Liturghie:

Noi care închipuim cu tainã pe Heruvimi si fãcãtoarei de viatã Treimi cântare întreit sfântã aducem, toatã grija cea lumeascã acum sã o lepãdãm, ca sã primim pe împãratul tuturor înconjurat de cetele îngeresti.

Aleluia.

targum

2009-07-26T15:21:00.003+03:00

TARGUM: versiune a textelor din Vechiul Testament însoţit de comentarii în aramaică care era substitutul idişului pe timpul captivităţii babiloniene.

Targumurile sunt manuscrise siriene care au fost o combinaţie de traducere şi comentariu al Torei ebraice. Aceste manuscrise nu au importanţă în evaluarea textului original ebraic, dar au o valoare inestimabilă în cunoaşterea limbii în care a predicat Domnul Isus Hristos.

http://en.wikipedia.org/wiki/Targum

http://en.wikipedia.org/wiki/Targum_Onkelos

http://www.jewishencyclopedia.com/view.jsp?artid=67&letter=T

http://www.britannica.com/EBchecked/topic/583515/Targum

http://www.newadvent.org/cathen/14454b.htm

meturgemam

2009-07-26T15:16:00.006+03:00

Meturgermam este translatorul care traducea textul sfânt din ebraică în aramaică spre a fi înţeles de popor.

http://www.britannica.com/EBchecked/topic/378961/meturgeman

http://www.jewishencyclopedia.com/view.jsp?letter=M&artid=523

http://meturgeman.blogspot.com/2005/08/story-of-meturgeman.html

http://www.youtube.com/watch?v=AiQrlHNISs8

koine

2009-07-26T15:16:00.005+03:00

Koine: limbă comună în secolul IV înainte de era noastră vorbită de greci

http://blogreaca.wordpress.com/programa-analitica-pe-semestrul-i/curs-1-semestrul-i/

Noul Testament a fost scris, fără excepţie, în limba greacă, într-un dialect mai puţin literar, numit „koine" (comun). A fost limba soldaţilor romani, care cutreierau provinciile răsăritene aflate sub influenţă elenă.

Rapoartele lui Luca sunt scrise în limba cea mai literară. Pavel vorbea un „koine" greoi, plin de ebraisme şi aramaisme, greu de înţeles pentru un elin, dar uşor inteligibil pentru un palestinian.

http://obinfonet.ro/docs/gk/grkrev1.pdf

apocrif

2009-07-26T14:59:00.003+03:00

APOCRÍF, -Ă, apocrifi, -e, adj. (Despre scrieri) Care este atribuit altui autor decât celui adevărat; a cărui autenticitate este îndoielnică, fals, neautentic, nesigur. ♦ (Substantivat, n.) Scriere religioasă nerecunoscută azi între cele canonice. – Din fr. apocryphe, lat. apocryphus.

În greacă, apokryphos înseamnă ascuns, dosit, secret, tainic.
Textele apocrife sunt cărţi ebraice care nu au fost canonizate de sinodul din Iamnia, dar sunt printre cărţile Vechiului Testament în versiunea greacă Septuaginta, Cartea lui Tobit, Iudita, Baruh, Ezdra, Isus fiul lui Sirah, Susana, Bel şi Balaurul, Cărţile Macabeilor... ş.a.
În Noul Testament se cunosc cam 50 de evanghelii apocrife, printre care Evanghelia Egipteană, Evanghelia lui Petru, a lui Toma, a lui Iacov, a lui Nicodim...

canon

2009-07-26T14:37:00.003+03:00

CANON (canoáne) – 1. Normă, regulă, precept. – 2. Parte din slujba liturgică, ce se consideră definitv şi de neclintit fixată de tradiţie. – 3. Unitate muzicală a imnurilor liturgice. – 4. Compoziţie muzicală în contrapunct. – 5. Instrument muzical vechi. – 6. Pedeapsă dată preoţilor, sau de către preoţi (în timpul spovedaniei), conform canoanelor. 7. Chin, suferinţă. – Mr. canone. Ngr. ϰανών (Murnu 11); cf. tc. kanun „regulă”, alb., bg. kanon. Este cuvînt pop. cu sensul 7, cel puţin în Munt. şi Mold. Der. canonarh, s.m. (monah însărcinat cu orînduirea slujbei; copil care ajută la biserică pe cel care dirijează corul, recitînd bucăţile pe care acesta le va cînta apoi); canonarhisi, vb. (a îndeplini funcţia de canonarh); canoneală, s.f. (pedeapsă); canoni, vb. (a impune penitenţă; a pedepsi; a chinui, a tortura); canonisi, vb. (a stabili drept canon; a canoniza; a impune penitenţă), cf. Gáldi 152. – Der. neol. canonic, adj.; canonic, s.m.; canonical, adj.; canonicat, s.n.; canoniza, vb.

"canon" este un cuvânt grecesc care are o obârşie semitică, adică din grupul de limbi vorbite în Asia occidentală şi Africa de nord (araba, ebraica, egipteana). El înseamnă toiag sau o bucată de trestie cu care să măsura. Este evident că trebuie să ne amintim de toiagul este un simbol puternic, atât în Vechiul Testament, cât şi în Noul Testament.

Istoria omorârii balaurului şi a sfărâmarii lui Bel

Cap. 1

30. Şi a zis Daniel: Domnului Dumnezeului meu mă voi închina, că Acela este Dumnezeu viu; iar tu, o, rege, dă-mi slobozenie şi voi omorî balaurul fără de sabie şi fără de toiag.

Cartea întâia Paralipomena (întâia a Cronicilor)

Cap. 11

23. Tot el a ucis un egiptean, un om cu statură de cinci coţi, care avea în mână o suliţă, ca un sul de la războiul de ţesut; el s-a dus la el cu toiagul, i-a smuls suliţa din mână şi l-a ucis cu suliţa lui.

Facerea

Cap. 32

10. Nu sunt vrednic de toate îndurările Tale şi de toate binefacerile ce mi-ai arătat mie, robului Tău, că numai cu toiagul am trecut deunăzi Iordanul acesta, iar acum am două tabere;

Cap. 38

18. Răspuns-a Iuda: "Ce zălog să-ţi dau?" Şi ea a zis: "Inelul tău, cingătoarea ta şi toiagul ce-l ai în mână". Şi el i le-a dat şi a intrat la ea şi ea a rămas grea.

25. Dar când o duceau, ea a trimis la socrul său, zicând: "Eu sunt îngreunată de acela ale căruia sunt lucrurile acestea". Apoi a adăugat: "Află al cui e inelul acesta, cingătoarea aceasta şi toiagul acesta!"

Cap. 47

31. Iacov însă a zis: "Jură-mi!" Şi i s-a jurat Iosif. Atunci Israel s-a închinat la vârful toiagului său.

Cap. 49

10. Nu va lipsi sceptru din Iuda, nici toiag de cârmuitor din coapsele sale, până ce va veni împăciuitorul, Căruia se vor supune popoarele.

Ieremia

Cap. 1

11. Apoi a fost cuvântul Domnului către mine şi mi-a zis: "Ieremia, ce vezi tu?" Şi eu am răspuns: "Văd un toiag din lemn de migdal".

Cap. 10

16. Iar soarta lui Iacov nu este ca a neamurilor, că Dumnezeul lui este făcătorul a toate, iar Israel este toiagul moştenirii Lui; şi numele Lui este Domnul Savaot.

Cap. 48

17. jeliţi-l toţi vecinii lui şi toţi cei ce cunoaşteţi numele lui ziceţi: Cum s-a sfărâmat toiagul puterii, sceptrul slavei!

Cap. 51

19. Dar soarta lui Iacov nu e ca a lor, pentru că Dumnezeul lui este făcătorul a toate, şi Israel este toiagul moştenirii Lui, şi numele Lui este Domnul Savaot.

Ieşirea - a doua carte a lui Moise

Cap. 4

2. Zis-a Domnul către el: "Ce ai în mână?" Şi el a răspuns: "Un toiag!"

3. "Aruncă-l jos!" îi zise Domnul. Şi a aruncat Moise toiagul jos şi s-a făcut toiagul şarpe şi a fugit Moise de el.

4. Şi a zis Domnul către Moise: "Întinde mâna şi-l apucă de coadă!" Şi şi-a întins Moise mâna şi l-a apucat de coadă şi s-a făcut toiag în mâna lui.

17. Toiagul acesta, care a fost prefăcut în şarpe, ia-l în mâna ta, căci cu el ai să faci minuni".

20. Luând atunci femeia şi copiii, Moise i-a pus pe asini şi s-a întors în Egipt. Şi a luat Moise în mâna sa şi toiagul cel de la Dumnezeu.

Cap. 7

9. "Dacă Faraon vă va zice: Dă-ne vreun semn sau vreo minune, atunci tu să zici fratelui tău Aaron: Ia toiagul şi-l aruncă jos înaintea lui Faraon şi înaintea slujitorilor lui, şi se va face şarpe".

10. S-au dus deci Moise şi Aaron la Faraon şi la slujitorii lui şi au făcut cum le poruncise Domnul: a aruncat Aaron toiagul său înaintea lui Faraon şi înaintea slujitorilor lui şi s-a făcut şarpe.

12. Fiecare din ei şi-a aruncat toiagul şi s-a făcut şarpe. Dar toiagul lui Aaron a înghiţit toiegele lor.

15. Du-te dar la Faraon dimineaţă; iată el are să iasă la apă, iar tu să stai în calea lui, pe malul râului, şi toiagul acesta, care s-a prefăcut în şarpe, să-l iei în mâna ta;

17. Aşa zice Domnul: Din aceasta vei cunoaşte că Eu sunt Domnul: iată, cu acest toiag, care e în mâna mea, voi lovi apa din râu şi se va preface în sânge;

19. Şi a mai zis Domnul către Moise: "Să zici lui Aaron, fratele tău: Ia toiagul în mână şi întinde-ţi mâna asupra apelor Egiptului: asupra râurilor lui, asupra lacurilor lui şi asupra oricărei adunări de apă; şi se vor preface în sânge şi va fi sânge în toată ţara Egiptului, în vasele de lemn şi în cele de piatră!"

20. Şi au făcut Moise şi Aaron cum le-a poruncit Domnul: a ridicat Aaron toiagul său şi a lovit apa râului, înaintea ochilor lui Faraon şi înaintea ochilor slujitorilor lui, şi toată apa din râu s-a prefăcut în sânge.

Cap. 8

5. Şi a mai zis Domnul către Moise: "Spune lui Aaron, fratele tău: întinde toiagul cu mâna ta spre râuri, spre lacuri şi spre bălţi şi fă să iasă broaşte în pământul Egiptului!"

16. Atunci a zis Domnul către Moise: "Spune lui Aaron: Întinde-ţi toiagul tău cu mâna şi loveşte ţărâna pământului şi vor fi ţânţari pe oameni, pe vite, pe Faraon şi în casa lui şi pe slugile lui; toată ţărâna pământului se va face ţânţari în tot pământul Egiptului".

17. Şi au făcut ei aşa: Aaron şi-a întins toiagul cu mâna sa şi a lovit ţărâna pământului şi s-au ivit ţânţari pe oameni şi pe vite. Toată ţărâna pământului s-a făcut ţânţari în tot pământul Egiptului.

Cap. 10

13. Deci şi-a ridicat Moise toiagul său asupra pământului Egiptului şi a adus Domnul asupra pământului acestuia vânt de la răsărit toată ziua aceea şi toată noaptea şi, când s-a făcut ziuă, vântul de la răsărit a adus lăcuste.

Cap. 14

16. Iar tu ridică-n toiagul şi-ţi întinde mâna asupra mării şi o desparte şi vor trece fiii lui Israel prin mijlocul mării, ca pe uscat.

Cap. 17

5. Zis-a Domnul către Moise: "Treci pe dinaintea poporului acestuia, dar ia cu tine câţiva din bătrânii lui Israel; ia în mână şi toiagul cu care ai lovit Nilul şi du-te.

9. Iar Moise a zis către Iosua: "Alege-fi bărbaţi voinici şi du-te de te luptă cu Amaleciţii! Iar eu mă voi sui mâine în vârful muntelui şi toiagul lui Dumnezeu va fi în mâna mea".

Cap. 21

20. Iar de va lovi cineva pe robul său sau pe slujnica sa cu toiagul, şi ei vor muri sub mâna lui, aceia trebuie să fie răzbunaţi;

Iezechiel

Cap. 7

10. Iată ziua! Iat-o că vine! Rândul tău a venit! Vine urgia! Toiagul înfloreşte! Trufia se deschide,

11. Şi se ridică silnicia ca să slujească de toiag pentru răutate; nimic nu va rămâne din ei, nici din bogăţiile lor, nici din petrecerile lor, nici din strălucirea lor!

Cap. 20

37. Vă voi trece sub toiag şi vă voi vârî în legăturile aşezământului.

Cap. 29

6. Şi vor şti toţi locuitorii Egiptului că Eu sunt Domnul; pentru că ei au fost pentru casa lui Israel toiag de trestie.

Cap. 37

16. "Iar tu, fiul omului, ia-ţi un toiag şi scrie pe el: "Lui Iuda şi fiilor lui Israel, care sunt uniţi cu el". şi să mai iei un toiag şi să scrii pe el: "Lui Iosif". Acesta este toiagul lui Efraim şi a toată casa lui Israel, care este unită cu el.

17. Apoi să le apropii unul de altul încât ele să fie în mâna ta ca un singur toiag.

19. Tu să le spui: Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu: Iată Eu voi lua toiagul lui Iosif, care este în mâna lui Efraim şi a seminţiilor lui Israel unite cu el şi le voi împreuna cu toiagul lui Iuda şi voi face din ele un singur toiag şi vor fi în mâna Mea una.

Isaia

Cap. 9

3. Căci jugul ce-l apasă, şi toiagul ce-l loveşte, şi nuiaua ce-l asupreşte, Tu le vei sfărâma, ca în zilele lui Madian.

Cap. 10

5. O, Asirie, varga mâniei Mele şi toiagul urgiei Mele!

15. Oare securea este ea măreaţă faţă de cel ce o ridică sau ferăstrăul se înalţă împotriva celui ce-l mânuieşte? Ca şi cum varga ar da avânt celui care o ridică şi toiagul ar însufleţi braţul care îl duce!

24. Pentru aceasta, aşa zice Domnul Dumnezeu Savaot: "Poporul Meu, care locuieşte în Sion, nu te teme de Asiria, care te loveşte cu toiagul pe care îl ridică asupra ta, ca altădată Egiptul.

26. Domnul Savaot ridica-va asupra lor un bici, ca atunci când a bătut pe Madian la stânca Oreb şi Îşi va întinde toiagul Său spre mare şi-l va ridica precum l-a ridicat asupra Egiptenilor.

Cap. 11

4. Ci va judeca pe cei săraci întru dreptate şi după lege va mustra pe sărmanii din ţară. Pe cel aprig îl va bate cu toiagul gurii Lui şi cu suflarea buzelor Lui va omorî pe cel fără de lege.

Cap. 14

5. Domnul a zdrobit toiagul celor fără de lege, sceptrul răilor apăsători!

29. "Nu te veseli, toată ţara Filistenilor, fiindcă a fost zdrobit toiagul care te lovea. Căci din rădăcina şarpelui va ieşi o viperă şi din urmaşii lui un şarpe zburător.

Cap. 30

31. La glasul Domnului va tremura Asiria; cu toiagul Său o va lovi.

32. La fiecare lovitură pe care Domnul i-o va da cu toiagul cel de mustrare, sunete de tobă, de harpă şi de joc vor izbucni. în cântece şi Domnul va lupta împotriva ei cu mina ridicată.

Cartea judecătorilor

Cap. 6

21. Atunci îngerul Domnului, întinzându-şi vârful toiagului ce-l avea în mâna sa, s-a atins de carne şi de azime; şi a ieşit foc din piatră şi a mistuit carnea şi azimile; şi îngerul Domnului s-a făcut nevăzut de la ochii lui.

Leviticul - cartea a treia a lui Moise

Cap. 27

32. Toată dijma de la boi şi de la oi şi tot al zecelea din câte trec pe sub toiag este afierosit Domnului.

Miheia

Cap. 4

14. Şi acum închide-te cu zid, Bet-Gader! Suntem cuprinşi de toate părţile! Ei lovesc cu toiagul peste obraz pe toate seminţiile lui Israel!

Cap. 7

14. Paşte poporul cu toiagul tău, turma moştenirii tale, cea care sălăşluieşte singură în pădure, în mijlocul Carmelului! Să pască în Vasan şi în Galaad ca în zilele cele de altădată!

Numerii

Cap. 17

2. "Spune fiilor lui Israel şi ia de la ei, de la toate căpeteniile lor, după seminţii, douăsprezece toiege, câte un toiag de fiecare seminţie, şi numele fiecărei căpetenii scrie-l pe toiagul său;

3. Iar numele lui Aaron să-l scrii pe toiagul lui Levi, căci un toiag vor da de fiecare căpetenie de seminţie.

5. Şi va fi că toiagul omului pe care-l voi alege va odrăsli; şi aşa voi potoli cârtirea fiilor lui Israel, cu care cârtesc ei împotriva voastră".

6. Şi Moise a spus acestea fiilor lui Israel şi toate căpeteniile lor i-au dat toiegele, câte un toiag de fiecare căpetenie, adică douăsprezece toiege, după cele douăsprezece seminţii ale lor; şi toiagul lui Aaron era între toiegele lor.

8. Iar a doua zi a intrat Moise şi Aaron în cortul adunării şi iată toiagul lui Aaron, din casa lui Levi, odrăslise, înmugurise, înflorise şi făcuse migdale.

9. Şi atunci a scos Moise toate toiegele de la faţa Domnului la toţi fiii lui Israel; şi au văzut şi şi-au luat fiecare toiagul său.

10. Apoi a zis Domnul către Moise: Pune iar toiagul lui Aaron înaintea chivotului legii spre păstrare, ca semn pentru fiii neascultători, ca să înceteze de a mai cârti împotriva Mea, ca să nu moară!"

Cap. 20

8. "Ia toiagul şi adună obştea, tu şi Aaron, fratele tău, şi grăiţi stâncii înaintea lor şi ea vă va da apă; şi le veţi scoate apă din stâncă şi veţi adăpa obştea şi dobitoacele ei".

9. A luat deci Moise toiagul din faţa Domnului, cum poruncise Domnul.

11. Apoi şi-a ridicat Moise mâna şi a lovit în stâncă cu toiagul său de două ori şi î ieşit apă multă şi băut obştea şi dobitoacele ei.

Cap. 22

23. Cum şedea el pe asina sa, însoţit de două slugi ale sale, a văzut asina pe îngerul Domnului, care stătea în drum cu sabia ridicată în mână, şi s-a abătut din drum pe câmp; iar Valaam a bătut asina cu toiagul său, ca să o întoarcă la drum.

27. Iar asina, văzând pe îngerul Domnului, s-a culcat sub Valaam. Atunci s-a mâniat Valaam şi a început să bată asina cu toiagul.

Cap. 24

17. Îl văd, dar acum încă nu este; îl privesc, dar nu de aproape; o stea răsare din Iacov; un toiag se ridică din Israel şi va lovi pe căpeteniile Moabului şi pe toţi fiii lui Set îi va zdrobi.

Osea

Cap. 4

12. Poporul Meu întreabă o bucată de lemn şi toiagul lui îi vesteşte viitorul, că un duh de desfrânare i-a făcut să rătăcească şi au săvârşit destrăbălări, depărtându-se de Dumnezeul lor;

Pildele lui Solomon

Cap. 10

13. Pe buzele omului priceput se află înţelepciunea; toiagul este pentru spatele celui lipsit de chibzuinţă.

Cap. 13

24. Cine cruţă toiagul său îşi urăşte copilul, iar cel care îl iubeşte îl ceartă la vreme.

Cap. 22

8. Cel ce seamănă nedreptatea seceră nenorocire, iar toiagul mâniei lui îl va bate pe el.

Cap. 23

14. Tu îl baţi cu toiagul, dar scapi sufletul lui din împărăţia morţii.

Psalmi

Cap. 2

9. Le vei paşte pe ele cu toiag de fier; ca pe vasul olarului le vei zdrobi!"

Cap. 22

5. Toiagul Tău şi varga Ta, acestea m-au mângâiat.

Cap. 44

8. Scaunul Tău, Dumnezeule, în veacul veacului, toiag de dreptate toiagul împărăţiei Tale.

Cap. 73

3. Izbăvit-ai toiagul moştenirii Tale, muntele Sionului, acesta în care ai locuit.

Cap. 88

32. Cerceta-voi cu toiag fărădelegile lor şi cu bătăi păcatele lor.

Cap. 109

2. Toiagul puterii Tale ţi-l va trimite Domnul din Sion, zicând: "Stăpâneşte în mijlocul vrăjmaşilor Tăi.

Cap. 124

3. Că nu va lăsa Domnul toiagul păcătoşilor peste soarta drepţilor, ca să nu-şi întindă drepţii întru fărădelegi mâinile lor.

Cartea întâia a Regilor

Cap. 14

27. Ionatan însă nu auzise de jurământul pe care-l pusese tatăl său pe popor; şi, întinzând vârful toiagului ce-l avea în mână, l-a muiat într-un fagure de miere şi, întorcându-l cu mâna spre gura sa, i s-au luminat ochii.

43. Atunci Saul a zis către Ionatan: "Spune-mi ce ai făcut?" Iar Ionatan i-a răspuns şi a zis: "Doar am gustat puţină miere cu vârful toiagului pe care îl aveam în mână şi iată trebuie să mor".

Cap. 17

40. Şi şi-a luat toiagul în mână, a ales cinci pietricele lucii din pârâu şi le-a pus în traista sa de păstor; şi cu traista şi cu praştia în mână a ieşit înaintea filisteanului.

43. A zis filisteanul către David: "Ce vii asupra mea cu toiag şi cu pietre? Au doară eu sunt câine?" Iar David a răspuns: "Nu, ci mai rău decât un câine". Şi a blestemat filisteanul pe David în numele dumnezeilor săi.

Cartea a doua a Regilor

Cap. 7

14. Eu voi fi aceluia tată, iar el Îmi va fi fiu; de va greşi, îl voi pedepsi Eu cu toiagul bărbaţilor şi cu loviturile fiilor oamenilor,

Cartea a patra a Regilor

Cap. 4

29. Atunci Elisei a zis către Ghehazi: "Încinge-ţi mijlocul tău, ia toiagul meu în mâna ta şi du-te; de vei întâlni pe cineva, să nu-i dai bună ziua, să nu-i răspunzi, şi să pui toiagul meu pe faţa copilului!"

31. Atunci el s-a sculat şi s-a dus după dânsa. Ghehazi însă s-a dus înaintea lor şi a pus toiagul pe faţa copilului; dar n-a fost nici glas, nici răspuns. Şi a ieşit Ghehazi întru întâmpinarea lui Elisei şi i-a spus, zicând: "Copilul nu se trezeşte!"

Cartea înţelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah (Ecclesiasticul)

Cap. 33

29. Mâncare, toiag şi povară la asin; iar la slugă pâine, certare şi lucru.

Cartea lui Tobit

Cap. 5

18. Iar Ana, mama lui, a plâns şi a zis către Tobit: "De ce ai trimis tu pe fiul nostru? Nu era el, oare, toiagul bătrâneţilor noastre, când intra şi ieşea înaintea noastră?

Zaharia

Cap. 8

4. Aşa zice Domnul Savaot: "Bătrâni şi bătrâne vor şedea iarăşi în pieţele Ierusalimului, fiecare cu toiagul în mână, din pricina vârstei lor înaintate.

Cap. 11

10. Atunci am luat toiagul Meu "Îndurare" şi l-am frânt, ca să stric legământul pe care l-am încheiat cu toate popoarele.

14. Apoi am rupt şi toiagul cel de-al doilea, "Legământ", ca să stric frăţia dintre Iuda şi Israel.

Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul

Cap. 2

27. Şi le va păstori pe ele cu toiag de fier şi ca pe vasele olarului le va sfărâma, precum şi eu am luat putere de la Tatăl Meu.

Cap. 11

1. Apoi mi-au dat o trestie, asemenea unui toiag, zicând: Scoală-te şi măsoară templul lui Dumnezeu şi altarul şi pe cei ce se închină în el.

Cap. 12

5. Şi a născut un copil de parte bărbătească, care avea să păstorească toate neamurile cu toiag de fier. Şi copilul ei fu răpit la Dumnezeu şi la tronul Lui,

Cap. 19

15. Iar din gura Lui ieşea sabie ascuţită, ca să lovească neamurile cu ea. Şi El îi va păstori cu toiag de fier şi va călca teascul vinului aprinderii mâniei lui Dumnezeu, Atotţiitorul.

Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel

Cap. 4

21. Ce voiţi? Să vin la voi cu toiagul sau să vin cu dragoste şi cu duhul blândeţii?

Epistola către Evrei a Sfântului Apostol Pavel

Cap. 1

8. Iar către Fiul: "Tronul Tău, Dumnezeule, în veacul veacului; şi toiagul dreptăţii este toiagul împărăţiei Tale.

Cap. 9

4. Având altarul tămâierii de aur şi chivotul Aşezământului ferecat peste tot cu aur, în care era năstrapa de aur, care avea mana, era toiagul lui Aaron ce odrăslise şi tablele Legii.

Cap. 11

21. Prin credinţă Iacov, când a fost să moară, a binecuvântat pe fiecare din fiii lui Iosif şi s-a închinat, rezemându-se pe vârful toiagului său.

Sfânta Evanghelie după Luca

Cap. 9

3. Şi a zis către ei: Să nu luaţi nimic pe drum, nici toiag, nici traistă, nici pâine, nici bani şi nici să nu aveţi câte două haine.

Sfânta Evanghelie după Marcu

Cap. 6

8. Şi le-a poruncit să nu ia nimic cu ei, pe cale, ci numai toiag. Nici pâine, nici traistă, nici bani la cingătoare;

Sfânta Evanghelie după Matei

Cap. 10

10. Nici traistă pe drum, nici două haine, nici încălţăminte, nici toiag; că vrednic este lucrătorul de hrana sa.

După tradiţia rabinică, Sinodul iudeu a consfinţit 39 de cărţi. Acestea formează canonul ebraic, Legea-Torah, Profeţii-Nebi'im, Scrierile-Ketubim.

Noul Testament conţine 27 de cărţi.

apocalips

2009-07-26T14:30:00.004+03:00

APOCALÍPS - viziune mistică înspăimântătoare a sfârşitului lumii în religia creştină. O scriere care înfăţişează alegoric sfârşitul lumii. ( fr. apocalypse, gr. apokalypsis)

Ei bine, în română cuvântul a pătruns evident din greacă, o dată cu Noul Testament. Apocalipsul este în mod greşit legat de "sfârşitul lumii", ar înseamnă în mod original descoperirea unui lucru acoperit, cum ar fi dezvelirea unei statui, în sens figurat, revelare, descoperirea lucrurilor ascunse, observarea unor fenomene neobservate de cei mulţi, descoperirea unui înţeles ascuns. În sens teologic, apocalipsul reprezintă înţelegerea căilor prin care Dumnezeu ne comunică planurile Sale, voia Sa şi lucrarea Sa.

aporie

2009-07-17T09:20:00.001+03:00

APORÍE s.f. (În filozofia antică) Contradicție de nerezolvat ivită cu prilejul unui raționament; problemă greu rezolvabilă; nesiguranță, îndoială. [Gen. -iei. / fr. aporie, cf. lat., gr. aporia – nesiguranță, dubiu].

L'Aporie, chez certains rhéteurs, n'est rien autre chose que la figure à laquelle nous donnons plus communément le nom de Dubitation; & en effet un homme qui doute semble ne trouver aucune voie pour se tirer de l'incertitude où il est

tribulaţie

2009-07-08T13:03:00.002+03:00

TRIBULÁŢIE - Nelinişte sufletească; frământare; tulburare; zbucium; necaz; alergătură; chin. [G.-D. tribulaţiei] fr. tribulation

decrepit

2009-07-04T22:40:00.002+03:00

DECREPÍ//T ~tă (~ţi, ~te) livr. Care şi-a pierdut vigoarea fizică din cauza vârstei înaintate; atins de decrepitudine; ramolit. /

facsimil

2009-06-16T10:31:00.002+03:00

FACSIMÍL, facsimile, s.n. Reproducere exactă a unui text, a unei semnături, a unui desen sau a unei picturi cu ajutorul fotografiei, al fototipiei, prin copiere manuală etc. [Acc. şi: facsímil] – Din fr. fac-similé, lat. fac simile.

În latină fac simile, înseamnă a face ceva similar.

rocambolesc

2009-06-15T16:13:00.005+03:00

ROCAMBOLÉSC, -Ă adj. (Rar) Fantastic, extravagant. [ fr. rocambolesque, cf. Rocambole – erou al lui Ponson du Terrrail].

Pierre-Alexis Ponson du Terrail exploatează o idee la modă în perioada sa. Personajul Rocambole era un om veşnic în căutarea aventurii care, deşi începe "de partea greşită a legii", sfârşeşte printr-o schimbare radicală alăturându-se binelui îndeplinind, poate pentru prima dată, destinul de super-erou al omenirii.

"O Paris! Paris!
Tu eşti adevăratul Babilon, câmpul de luptă al spiritelor, templul în care răul îşi întâmpină adoratorii şi discipolii şi cred că poţi simţi respiraţia eternă a arhanghelului întunericului peste tine aşa cum marea tremură când suflă peste ea vântul furtunii"
Sir Williams - "Rocambole"

(sursa: http://www.coolfrenchcomics.com/Rocambole2.jpg)

(sursa: http://www.blackcoatpress.com/rocambole0.htm)

(sursa: http://www.coolfrenchcomics.com/rocambole.htm)

Rocambole: l héritage mystérieux, de Ponson du Terrail

hiat

2009-06-01T13:24:00.002+03:00

HIÁT, hiaturi, s.n. 1. Întâlnire a două vocale pronunţate succesiv în silabe diferite, acestea făcând parte fie din acelaşi cuvânt, fie din cuvinte diferite. 2. Fig. Discontinuitate, pauză, întrerupere, gol. [Pr.: hi-at. – Var.: hiátus s.n.] – Din fr., lat. hiatus.

Hiat se foloseşte şi în a exprima o întrerupere de program sau activitate, un gol în stratificarea geologică, o deschidere, fisură, într-un organ (anatomie) sau o vacanţă, o întrerupere pentru o perioadă mai mare de timp (săptămâni) a emisiei TV, şomer, .

În latină "hiare" înseamnă "a sta deschis".

ignobil

2009-05-31T15:05:00.003+03:00

IGNÓBIL ~ă (~i, ~e) livr. (despre persoane) Care este lipsit de scrupule; în stare să săvârşească fapte nedemne; nemernic; ticălos; mârşav; infam, vulgar, prozaic, trivial. /fr. ignoble

Ignobil este opusul lui nobil. În sensul lui legat de originea clasei, ignobil însemna în afara clasei nobilului, este o trimitere non-peiorativă, în măsura în care nu sunt peiorative sensurile de "om de rând","plebeu".

Ignobil înseamnă şi nespecial. Putem vorbi despre o specie ignobilă, adică forma comună, obişnuită.

Ignobil înseamnă şi atitudine imorală. Se poate aplica şi unei acţiuni. Poate exista o conduită ignobilă, un proces, o crimă, o întâmplare, un mod de viaţă, sentimentele pot fi şi ele ignobile, calomnia este ignobilă...

Ignobilul murdăreşte imaginea, repugna, loveşte senzitiv, provoacă respingere. Este o apreciere socială, uneori fără o valoare intrinsecă. Din acest motiv cuvântul ignobil este potenţat de împrejurările în care el este folosit.

scrofulos

2009-05-27T17:36:00.002+03:00

SCROFULÓS, -OÁSĂ, scrofuloşi, -oase, adj., s.m. şi f. 1. Adj. Care ţine de scrofuloză, privitor la scrofuloză. 2. Adj., s.m. şi f. (Persoană) care are scrofule, cu scrofule; bolnav de scrofuloză. – Din fr. scrofuleux.
SCROFULÓZĂ, scrofuloze, s.f. Afecţiune cronică de natură tuberculoasă caracterizată prin inflamarea ganglionilor limfatici cervicali, inghinali sau axilari. ♦ Stare de debilitate (specifică copiilor şi tinerilor) manifestată prin limfatism, hipertrofie ganglionară, predispoziţie la tuberculoză etc. – Din germ. Skrofulose

Scrofuloza este un termen şi concept depăşit, desuet, desemnând leziuni ulcerate ale pieii, atribuite unor cauze diverse; În fapt, acestea sunt determinate de o leziune tuberculoasă a ganglionilor limfatici superficiali.

Deşi este absolut evident, trebuie să spun că acest termen l-am întâlnit prima dată la Ion Luca Caragiale ca o confuzie între scrupulos şi scrofulos:
PRISTANDA (apărând în fund şi făcând loc cu respect lui Caţavencu să treacă): Poftiţi, cocoane Nicule, poftiţi... (umilit) şi zău, să pardonaţi, în consideraţia misiei mele, care ordonă (serios) să fim scrofuloşi la datorie. D-voastră ştiţi mai bine ca mine... aşa e poliţaiul: tată să-ţi fie — trebuie să-l ridici ? îl ridici! n-ai ce-i face: e misie. De aia (foarte rugător) mă rog să pardonaţi...
CAŢAVENCU: Îmi pare rău, Ghiţă, că mai stăruieşti cu scuzele tale... Adică noi nu ştim cum merge poliţia? (sentenţios) Într-un stat constituţional un poliţai nu e nici mai mult nici mai puţin decât un instrument!

PRISTANDA: Curat instrument!
CAŢAVENCU: Nu braţul care loveşte, voinţa care ordonă e de vină... (O scrisoare pierdută)

Personal îmi place sonoritatea de "scrof", un caraghios masculin de la scroafă, care trimite la expresia colocvială "de mare porc"...

rofelia

2009-05-27T14:27:00.007+03:00

De fapt "a rofelia" pentru că este verb. Termenul l-am auzit de la Hudrea sub forma a rotâfâlui cu următoarea explicaţie:

ROTFL (ROTâFâLî, deci a rotâfâlui) = Rolling On The Floor Laughing (Zbătându-te pe jos râzând, ca un apucat).

Desigur, am ales varianta "a rofelia", respectiv "rofeliere", "rofelii", pentru a capta cât mai bine un accent românesc rezonabil, acel "ro" produce o sonoritate către rotofei şi terminaţia "felia" este benefică stabilirii declinări asemănătoare cu "a felia". Desigur, ar mai fi şi mesajul ascuns ROmânia Ofelia, adică rofelia, dar asta pentru cunoscători.

Era nevoie şi de o minimă cercetare. Am descoperit o întreagă familie de acronime cu acelaşi sens:

ROFL

Scriere pe scurt pentru Rolling On the Floor Laughing. Este în mod obişnuit folosit pentru a exprima faptul că cineva râde atât de puternic încât se rostogoleşte pe podea. Echivalentul românesc ar fi "mă tăvălesc pe jos de râs". ROFL este folosit în mod normal într-o conversaţie de tip text. Cei care sunt obişnuiţi cu acest mod de conversare tip SMS, au extins această prescurtare şi la alţi termeni:

ROFLOL - Rolling On the Floor Laughing Out Loud.

ROTFLOL - Rolling On The Floor Laughing Out Loud.

ROFLAPMP - Rolling On the Floor Laughing And
Peeing my Pants.

ROFLMAO - Rolling On the Floor Laughing My
Ass Off.

ROFLMAOASTC - Rolling On the Floor Laughing My
Ass Off And Scaring The Cat.

ROFLMAOAY - Rolling On the Floor Laughing My
Ass Off At You.

ROFLMAOWTIME - Rolling On the Floor Laughing My
Ass Off With Tears In My Eyes.

ROFLCOPTER - O metodă obscură de râs de ceva sau cineva, destul de des asociat cu râsul în continuu. ROFLCOPTER este de asemenea asociat cu orice tip de desen cu caractere ASCII (American Standard Code for Information Interexchange) care conţine în palete ROFL

(sursa: http://api.ning.com)

(sursa: http://www.thinkgeek.com)

pudibonderie

2009-05-27T12:50:00.001+03:00

PUDIBONDERÍE s.f. (Livr.) Afectare a unei pudori exagerate. [Var.: pudibunderíe s.f.] – Din fr. pudibonderie.

Prima atestare a cuvântului în franceză se referă la pudibonderia englezească:

1842 - «Les rives de la Tamise, qui, chaque année, nous expédient une colonie de blonds insulaires, heureux d'échapper au chit-chat et à la pudibonderie anglaise, pour prendre part aux saturnales de la vieille gaîté gauloise.» Le Charivari, 5 janv., 1b - M.H.

sinecdocă

2009-05-23T23:18:00.003+03:00

SINÉCDOCĂ, sinecdoce, s.f. Figură de stil care constă în lărgirea sau restrângerea sensului unui cuvânt prin folosirea întregului în locul părţii (şi invers), a particularului în locul generalului, a generalului în locul particularului, a materiei din care este făcut un lucru în locul lucrului însuşi etc. [Acc. şi: sinecdócă] – Din lat. synecdoche, ngr. sinekdohí, fr. synecdoque.
Este o variantă a metonimiei.

Termenul provine din fr. synecdoque, de la gr. synekdoche, „cupridere la un loc”. Figură de stil prin care întregul denumeşte partea, genul – specia, sau invers: „fierul”, în loc de „sabie”, „toţi oamenii” în loc de "unii oameni”, „pânză” şi „catarg” în loc de „corabie”.

Implicând raporturi cantitative, se foloseşte drept perifrază, spre a evita repetiţi, în felul antonomasei (v.): „un Cresus” – un om foarte bogat.
Exemple: „Zvârli lui Hades suflete viteze, fără de număr” (Homer, Iliada);
„Souvenez – vous qu’il règne et qu’un front couronné” (Aminteşte-ţi că domneşte şi că o frunte purtătoare de coroană – Racine, Andromaca, IV, 3);
„Edel sei der Mensch” (Nobil fie omul – Schiller);
Tot ce e perfid şi lacom, tot Fanarul, toţi iloţii” (Eminescu, Scrisoarea III).

falacios

2009-05-22T20:51:00.006+03:00

FALACIOS - Înşelător, amăgitor, fals, falsificat, greşit, plăsmuire, închipuit, fictiv, nesincer, prefăcut, neadevărat, nestatornic, mincinos, amăgitor. [Pron. -ci-os. / lat. fallaciosus, cf. fr. fallacieux].

Iată câteva antonime ale cuvântului "falacios": drept, exact, franc, onest, loaial, sincer, adevărat...

Sonoritatea cuvântului este legată, în română, de "fală". Traducerea pe care o face ureche, pur fonetic, este arogarea unei măreţii improprii, nejustificate, transformate peiorativ, apropiată ca sens de fălos. Pe de altă parte, tot din punctul de vedere al sonorităţii, falacios trimite la falus, o trimitere deci spre o bărbăţie simulată.

Rădăcina cuvântului, falacia, trimite sonor la felaţie (plecând, desigur, tot de la falus).

Iată că dimensiunea filosofică a cuvântului se completează senzorial cu un sens peiorativ.

Falacia reprezintă un defect de ordin tehnic în construirea unui argument detuctiv care duce la invalidarea argumentului. Argumentele sunt prezentate, aproape de fiecare dată, având în minte un scop specific, determinat, intenţia argumentului putând fi de asemenea supusă criticii. Argumentele care conţin o falacie sunt descrise ca falacioase. Ele apar deseori foarte convingătoare şi au un aspect superficial valid. De multe ori numai o analiză foarte atentă poate descoperii defecţiunea logică.

Să vedem câteva exemple.

Primul exemplu reprezintă afirmaţia unei propoziţii conscvente urmând forma:
- A implică B
- B este adevărat
- rezultă că A este adevărat
Iată şi exemplul: "Dacă universul a fost creat de o fiinţă supranaturală, ar trebui să vedem ordine şi organizare peste tot. Şi pentru că vedem ordine şi nu haos, înseamnă foarte clar că universul are un creator.
Unde anume este această falacie? Să vedem schema logică...

Premiză	Concluzie	Deducţie
A	B	A => B
fals	fals	adevărat
fals	adevărat	adevărat
adevărat	fals	fals
adevărat	adevărat	adevărat

Cu alte cuvinte...

Dacă premisele sunt false şi deducţia este validă, concluiza este nedeterminată, poate fi şi adevărată, poate fi şi falsă.

Dacă premisele sunt adevărate şi concluzia falsă, deducţia este cu siguranţă invalidă.

Dacă premisele şi deducţia sunt adevărate, concluzia este cu siguranţă adevărată.

Acest lucru arată clar că, dacă argumentaţia este validă, concluzia nu se susţine în mod general petnru că există cazul în care se pleacă de la premise false.

Un alt exemplu este dat de adevărurile născute din rezistenţa unor afirmaţii de-a lungul timpului, dar fără a avea un suport demonstrabil. Aici acţionează de regulă adevărurile considerate adevărate "pe cale de moştenire" sau, savant numit "argumentum ad antiquitatem". "Pentru mii de ani creştinii au crezut în Iisus Hristos. Creştinismul trebuie să fie adevărat, dacă au persistat în credinţa lor chiar şi în faţa persecuţiilor".

Există şi o falacie născută din argumentul noutăţii (Argumentum ad novitatem): "Windows Vista este o alegere mai bună decât Windows XP deoarece este un program mai recent"

Mai multe pe: http://www.infidels.org/library/modern/mathew/logic.html

Revenind, "falacia logică" ar putea fi înlocuită şi cu termenul "sofism".

Termenul apare şi în expresiile:
– falaccia dictionis/sofism in dictionem (= sofisme lingvistice)
– în limbaj echivoc, stil prolix, parataxă.
– falaccia/sofism extra dictionem (sofism extralingvistic); se pleacă de la premise false: error fundamentalis, petitio principii, ignoratio entelechi (se întâlneşte frecvent în atacul la persoană, apelul la autoritate, argumentul baculinic etc.).

Argumentul circular nu este întotdeanua falacios -> vezi http://ro.wikipedia.org/wiki/Argument_circular

achiesa

2009-05-21T19:27:00.003+03:00

ACHIESÁ, achiesez, vb. I. Intranz. (Rar) A accepta condiţiile dintr-o acţiune juridică ♦ recunoaşterea de către pârât a pretenţiilor formulate de către reclamant în cadrul unui proces. ♦ A renunţa la o cale de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti. [Pr.: -chi-e-] – Din fr. acquiescer.

Un cuvânt foarte iubit de politicieni, mai ales de cei care lucrează în Parlament.

Traducerea pe care o dau eu folosirii uzuale este "a da un deplina aprobare faţă de ceva sau cineva". Mai există, uneori, şi nuanţa discreţiei, o apropiere de "tacit", neexprimat, adică "a răspunde cu discreţie cuiva DA la o cerere".

metanoia

2009-05-20T19:42:00.008+03:00

METANOIA vine din greacă, μετάνοια, metanoia, adică a-şi schimba raţiunea, pocăinţă şi are diferite înţelesuri funcţie de context.

În context teologic, metanoia este foarte des folosit cu înţelesul pocăinţei, o încercare de a repara o greşeală din partea celui care greşeşte cu scopul de a câştiga iertarea. Totuşi există voci care susţin interpretarea acestui cuvânt drept o schimbare majoră a raţiunii, deci legat de limite şi paternuri.

În context retoric, metanoia este redusă la un banal mecanism prin care se retractează ceva tocmai afirmat pentru a fi reafirmat într-o formă mai bună. În retorică, metanoia poate avea două direcţii, una către slăbirea unei declaraţii anterioare sau, dimpotrivă către întărirea unei declaraţii anterioare.

În teoria psihologică a lui Carl Jung, metanoia denotă un proces de reformă a psihicului ca o formă de auto-vindecare, parte a fenomenului de cădere psihotică. În acest context, metanoia este constată ca un proces potenţial productiv. În consecinţă episoadele psihotice ale pacienţilor nu trebuiesc contracarate întotdeauna, pentru că se poate ajunge la rezolvarea aparentă a situaţiei deşi problemele psihopatologică continuă să se manifeste cauzal.

Revenind la sensul teologic, metanoia se va aplica unei persoane alterate de păcat prin replica voinţei de bine, a comportamentului binevoitor şi auto-integrare în armonia universului. Prefixul "meta" implică în înţelesul de "dincolo" sau "în afara", cum ar fi metamorfoză sau metafizică (în afara posibilităţii de schimbare, respectiv în afara limitelor fizicii). "Meta" mai reprezintă şi interesul "apropiat", "următor".

Termenul grecesc metanoia denotă deci o schimbare de atitudine, reorientare, o transformare fundamentală a aspectului, a viziunii unui om faţă de el însuşii şi lumea înconjurătoare, o nouă cale de a iubi pe alţii şi universul înconjurător.

Într-un text creştin important, Păstorul din Hermas, el implică o înţelegere superioară. În acest caz nu putem vorbi de o simplă stare de regret la amintirea unui trecut dominat de rău, dar şi despre omul care-şi recunoaşte, printr-o viziune dominată de forţele întunericul, propria condiţie, un păcat, obţinut prin separarea lui faţă de Divinitate, şi reducerea sa la o existenţă autonomă, divizată, privat şi de glorie şi de libertate.

(sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/The_Shepherd_of_Hermas)

Iar calcatorii de juramant, daca de nevoie si prin constrangere au calcat juramintele, se supun la epitimii mai usoare, asa ca acestia sa se primeasca dupa sase ani. Iar cei ce fara de constrangere au vandut credinta lor, doi ani sa se tanguiasca, si doi sa asculte, si in al cincilea prosternandu-se sa se roage, si alti doi fara de proaducere priminduse la impartasirea rugaciunii, asa in sfarsit, aratand fireste pocainta corespunzatoare, se vor aseza iarasi la impartasirea trupului lui Hristos. (Vasile cel Mare)

antropopatism

2009-05-20T18:08:00.002+03:00

ANTROPOPATÍSM s.n. Atribuirea de însuşiri psihice şi de stări afective specific umane animalelor, fenomenelor naturale sau obiectelor neînsufleţite. [fr. anthropopatisme].

Originea acestui cuvânt este în greacă, anthrpopathein, anthropo- + pathos + -ism
anthropo - uman
pathos - sentiment, emoţie, experienţă

În Biblie există o descriere a lui Dumnezeu ca şi cum ar avea emoţii umane, de exemplu de tipul geloziei sau patimei:

Să nu te închini lor, nici să le slujeşti, că Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu zelos, care pedepsesc pe copii pentru vina părinţilor ce Mă urăsc pe Mine, până la al treilea şi al patrulea neam... (Exodul 20:5)

mânie:

Oare, va uita să Se milostivească Dumnezeu? Sau va închide în mâinile Lui îndurările Sale?(Psalmi 76:9)

dragoste:

Aduna-voi toate popoarele şi le voi coborî în valea lui Iosafat şi Mă voi judeca acolo cu ele pentru poporul Meu şi pentru moştenirea Mea Israel, pe care au împrăştiat-o între neamuri şi ţara Mea au împărţit-o în bucăţi. (Ioil 4:2)

milă:

Îndurat şi milostiv este Domnul, îndelung-răbdător şi mult-milostiv. (Psalmi 103:8).

eclectic

2009-05-19T13:41:00.001+03:00

ECLECTÍSM s.n. 1. Îmbinare mecanică, hibridă a unor puncte de vedere sau concepţii eterogene sau opuse; lipsă de consecvenţă în convingeri, în teorii.2. Sistem de gândire neunitar, care, fără a se întemeia pe idei originale, alege din diverse sisteme de gândire, stiluri artistice etc. ceea ce i se pare mai bun. – Din fr. éclectisme.

În filosofie, eclectismul este o metodă intelectuală care constă în împrumutarea diferitelor sisteme pentru a reţine ceea ce pare mai verosimil cu scopul de a le reuni într-un sistem nou coerent bazat pe elementele împrumutate.

Victor Cousin eut la pensée de réunir, à son tour, dans un nouvel éclectisme, tout ce que contenaient de vrai les systèmes que les différents pays et les différents temps ont produit (F. Ravaisson, Rapport..., § 2, p. 19 ds Foulq.-St-Jean 1962).

Eclectismul este o şcoală filosofică a neoplatonicistului Potamon d'Alexandrie considerată în acea vreme o sectă a filosofiei. Potamon a trăit în secolul al III-lea înaitne de Hristos. Les derniers disciples de Platon furent les fondateurs de l'éclectisme (Condorcet, Esq. tabl. hist., 1794, p. 80).

Putem vorbi şi de şcoala filosofică Victor Cousin :

... ce que je recommande, c'est cet éclectisme éclairé qui, jugeant avec équité et même avec bienveillance toutes les doctrines, leur emprunte ce qu'elles ont de commun et de vrai, néglige ce qu'elles ont d'opposé et de faux.
Cousin, Cours d'hist. de la philos. mod., t. 2, 1847, p. 12.

Eclectismul are şi un sens peiorativ. Prin "exprimare eclectică" se înţelege, de regulă, ceva foarte greu de rumărit.

L'universalité véritable (...) est tout le contraire de l'éclectisme. Elle ne marie pas le oui et le non, le ciel et l'enfer. Elle suppose un oui, mais assez vaste pour emplir le ciel et la terre, − et qui pour l'éternité est exclusif du non.
Maritain, Primauté du spirituel, 1927, p. 140.

Scrierea modernă a cuvântului apare mai întâi într-o enciclopedie apoi, cu sufismul "isme", la Balzac.

1755 philos. antique « doctrine des éclectiques dans l'Antiquité » (Encyclop.); 1831 le combat que se livrent la spiritualité, l'analyse et je ne sais quel éclectisme railleur (Balzac, Peau chagr., 1831, p. 253).

Mary Mark/Eclectic Menu
(sursa: http://www.abreugallery.com/Featured/Mary_Mark/Eclectic_Menu.jpg)

imagologic

2009-05-17T23:12:00.003+03:00

IMAGOLOG'IE s.f. Ramura a sociopsihologiei care cercetează sistematic reprezentările pe care le au popoarele sau clasele sociale despre ele însele. - Din fr. imagologie.

Prima dată când s-a vorbit oficial despre imagologie ca obiect de studiu şi mai ales, prima fata când imagologia a primit rangul de disciplină socială de sine stătătoare, a fost în cadrul Celui de-al XVI-lea Congres Internaţional de Ştiinţe Istorice (1985, Stuttgart). Autoarea de drept a fost Héléne Ahrweiller, o cunoscută autoare de studii despre istoria Bizanţului. Domnia sa propus temă de discuţie "imaginea celuilalt", adică nu altceva decât obiectul de studiu al imagologiei.

Pentru a da o definiţie mai exact a disciplinei numită imagologia, putem spune că imagologia studiază comunicarea prin imagini şi modul cum se cristalizează aceste imagini în mentalul individual şi colectiv, în funcţie de orizontul de interpretare a grupurilor umane pe timpul dezvoltării lor istorice. Obiectul imagologiei cuprinde şi studiul autoimaginilor grupurilor sociale în raport cu autopercepţia de sine şi cu sedimentarea în mentalul colectiv a imaginilor preluate de la vecini sau de la popoare mai îndepărtate geografic, dar foarte prezente în viaţa comunităţii respective, prin legături economice, politice, culturale şi de altă natură.

imagologie istorica imagologie istorica Eveline

Publish at Scribd or explore others: Essays & Theses Uncategorizable-Unca Education

IMAGOLOGIA IMAGOLOGIA Sandra_Is

Publish at Scribd or explore others: School Work Literature-Essays

furură

2009-05-17T21:09:00.005+03:00

FURÚRĂ s.f. 1. (Constr.) Placă de lemn sau de metal destinată umplerii golurilor dintre elementele de construcţie. 2. Bucată de blană din mai multe piei, folosită drept căptuşeală la paltoane; misadă. [ fr. fourrure].

nahamic

2009-05-11T19:43:00.010+03:00

Nahamic provine din cuvântul din ebraică NACHAM, tradus, de regulă, în română cu "a se pocăi". Desigur, nahamic depăşeşte sensul primar de pocăinţă şi i se adaugă un înţeles mai larg acumulat de NACHAM.

Sensul de mângâiere, liniştire, îndepărtarea senzaţiei de rău...

Şi a dus-o Isaac în cortul mamei sale Sarra şi a luat pe Rebeca şi aceasta s-a făcut femeia lui şi a iubit-o. Şi s-a mângâiat (nacham) Isaac de pierderea mamei sale, Sarra.
(Facerea 24:67)

"Mângâiaţi (nacham), mângâiaţi pe poporul Meu", zice Dumnezeul vostru.
(Isaia 40:1)

Întoarce-Te, Doamne! Până când vei sta departe? Mângâie (nacham) pe robii Tăi!
(Psalmi 89:15)

Doamne, numele Tău este în veac şi, pomenirea Ta în neam şi în neam.
Că va judeca Domnul pe poporul Său şi de slugile Sale se va milostivi (nacham).
(Psalmi 134:13-14)

Pentru că tu M-ai lăsat, zice Domnul, şi te-ai întors înapoi, de aceea-Mi voi întinde mâna Mea asupra ta şi te voi pierde, că M-am săturat miluindu-te (nacham).
(Ieremia 15:6)

Nacham are deci mai multe înţelesuri, aţi părea rău, a fi mişcat, a fi înduioşat, regret, milă, compasiune, consolare, mângâiere, reconsiderare, îmbunare, potolire, domolire.
Nacham este folosit cu precădere ca un mijloc de antropopatism pentru Divinitate. Rădăcinile cuvântului au înţelesul de respiraţie adâncă, ori răsuflarea este chiar legătura din Dumnezeu şi om, nu numai un simplu oftat.

În limbajul modern nacham se traduce cu "a se răzgândi". Iată de ce nahamic poate avea mai multe înţelesuri, dar sensul general este de a te întoarce cu 180 de grade sau a schimba pur şi simplu direcţia. Foarte rar este legat de un sens malefic, acţiune sau comportament impropriu sau a face ceva greşit.

tamimic

2009-05-11T19:43:00.006+03:00

Cuvântul îşi are rădăcina în cuvântul ebraic tam, respectiv tamim care este tradus de regulă cu desăvârşit. Tamimic copiază însă şi alte sensuri ale cuvântul tamim, cum ar fi complet, drept, paşnic, întreg, sănătos, nepătat, perfect, deplin, matur, un scop atins. Mai există un cuvânt ebraic asemănător, shalem.

(Vechiul Testament, Facerea, Capitolul 6:9)
Iată viaţa lui Noe: Noe era om drept şi neprihănit (tamim) între oamenii timpului său şi mergea pe calea Domnului.

(Vechiul Testament, Ieşirea, Capitolul 12:5)
Mielul să vă fie de un an, parte bărbătească şi fără meteahnă (tamim), şi să luaţi sau un miel, sau un ied...

(Vechiul Testament, Deuteronomul, Capitolul 18:13)
Iar tu fii fără prihană (tamim) înaintea Domnului Dumnezeului tău

(Vechiul Testament, Cartea a doua a Regilor, Capitolul 22:26)
Căci Tu, Doamne, cu cel bun Te arăţi bun, Cu omul drept (tamim) Te porţi cu dreptate

(Vechiul Testament, Leviticul, Capitolul 1:3)
De va fi jertfa lui ardere de tot din vite mari, să fie parte bărbătească, fără meteahnă (tamim), şi s-o aducă la uşa cortului adunării, ca să fie bine-plăcută înaintea Domnului.

(Vechiul Testament, Leviticul, Capitolul 1:10)
Iar dacă jertfa adusă de el Domnului ca ardere de tot este din vite mici, să fie din miei sau din iezi, parte bărbătească, fără meteahnă (tamim).

Ce spune numerologia (recunosc că nu am cunoştinţe din această ştiinţă, aşa că îi cred pe cuvânt):

Tamim (Perfect) = 490 = 70 x 7.

Cu totul întâmplător, sau deloc întâmplător...
(Noul Testament, Matei, Capitolul 18 Cine este mai mare în împărăţia cerurilor. Puterea cheilor. De câte ori vom ierta pe aproapele. Pilda celui ce datora zece mii de talanţi. 21-22)
Atunci Petru, apropiindu-se de El, I-a zis: Doamne, de câte ori va greşi faţă de mine fratele meu şi-i voi ierta lui? Oare până de şapte ori?
Zis-a lui Iisus: Nu zic ţie până de şapte ori, ci până de şaptezeci de ori câte şapte.

Tamimic devine astfel un cuvânt care exprimă o desăvârşire deopotrivă a normalităţii dar şi a divinităţii. Spre deosebire de "desăvârşit", tamimic are un sens condiţionat, pentru că acest concept de "complet" este definit de moment, este o valoare de echilibru instabil.

miriade

2009-05-11T00:58:00.001+03:00

Nu este un cuvânt rar, mai ales că toată lumea ştie ce înseamnă un miriapod, este însă un cuvânt pe care nu l-am auzit niciodată folosit în vorbirea liberă.

MIRIÁDĂ, miriade, s.f. (Livr.; mai ales la pl.) Număr, cantitate foarte mare, mulţime mare, nenumărată, inumerabilă [Pr.: -ri-a-] – Din fr. myriade.

Cred că mai rar decât miriadă aste inumerabilă. Miriadă însă este, pentru mine, un cuvânt cu sonoritate specială. Aduce, este drept, şi cu mineriadă, dar nu asta îmi pare special, ci faptul că începe cu MIRI, şi asta trimite, nu-i aşa, spre tinerii căsătoriţi, despre cei şi cele se însoţesc, un pic spre mirare, mireasă castă... Miriadă are deci pentru mine un gând auto-însoţitor care implică o legătură a mulţimii, elementele mulţimii "se ţin de mână", se bazează unele pe altele pentru a face un întreg, un fel de conştiinţă proprie.

Cum mi-am adus aminte de acest cuvânt? Citind Evanghelia apocrifă după Iuda:
"Şi au luat naştere
miriade fără număr."
Probabil că "vina" este a traducătorului, mă îndoiesc că o scriere atât de veche spune acolo chiar miriade. Dar nu este aşa super spus... Şi au luat naştere miriade fără număr...?

Probabil că...

Probabil că în text este folosit cuvântul ayuta. De acolo traducerea franceză a folosit cuvântul myriade şi la noi a ajuns în final miriade. În H´eritage du Sanskrit
Dictionnaire sanskrit-francais, domnul Gerard Huet spune:

ayuta - sans entraves, libre; illimite, innombrable | inseparable, indissoluble — n. ayuta [“sans bornes”] dix mille ; un milliard (100 kot. i) ; une myriade.

Adică, "pe româneşte", fără graniţă, liber, nelimitat, fără număr, inseparabil, indisolubil, zece mii, un miliard, imensitate, miriadă.

... Şi au luat naştere miriade fără număr... Simţiţi legătura între elemente despre care vorbeam? Simţiţi cum aceste miriade au devenit o conştiinţă unică?

eon (aeon)

2009-05-11T00:55:00.005+03:00

EON pentru mine a însemnat o companie de gaze al cărui purtător de cuvânt apărea la televizor la evenimente de tipul exploziilor, scumpirilor şi a altor astfel de evenimente traumatizante. Eon înseamnă însă ceva mai mult.

EÓN, eoni, s.m. Ansamblul forţelor eterne emanate de o fiinţă, care fac posibilă acţiunea sa asupra lucrurilor, în filozofia neoplatonicienilor şi a gnosticilor. [Pr.: e-on] – Din fr. éon.
şi tot eon...
EÓN s. m. putere eternă care face posibilă acţiunea acesteia asupra lucrurilor. (gr. aion, eternitate)
EÓN s. (FILOZ.) epocă, eră. (~ul dogmatic.)
EÓN s. m. (la neoplatonicieni şi la gnostici) inteligenţă divină, putere eternă care face posibilă acţiunea acesteia asupra lucrurilor. (fr. éon, gr. aion, eternitate)

aeon (eon) în înţelesul lui legat de timp

În principal există trei sensuri:

1.	o perioadă de timp indefinit de lung, vârstă.

2.	cea mai mare diviziune a timpului geologic cumprinzând două sau mai multe ere

3.	folosit în astronomie, un bilion de ani

eon vs. yowm

Cuvântul yowm este tradus în ebraică prin:
zi, timp, an
*zi ca opusul nopţii
*zi ca o perioadă de 24 de ore, fie definită te seară şi dimineaţă, fie ca diviziune a timpului
*zi de lucru, o zi de călătorie
*zile, perioadă de viaţă ("nu a avut zile")
*an
* folosită la referinţa temporală (azi, ieri, mâine)

Iată un exemplu:
"Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a doua." (Facerea 1:8)
Pentru seară se foloseşte în 'ereb (seară, noapte, întuneric), pentru dimineaţă boqer (dimineaţă, răsărit), pentru a fost se foloseşte hayah, pentru cea de a doua sheniy (care este un număr ordinal, a doua) şi, în sfârşit, ziua se foloseşte yown.

sau

"Şi a zis Dumnezeu: "Să fie luminători pe tăria cerului, ca să lumineze pe pământ, să despartă ziua de noapte şi să fie semne ca să deosebească anotimpurile, zilele şi anii..." (Facerea 1:14)
Dumnezeu - elohiym
Să fie - hayah
luminători - ma'owr
să despartă - badal
ziua - yowm
noaptea - layil
anotimurile - mow'ed (aici cu sensul de celebrarea graniţei dintre anotimpuri)
zile - yowm
ani - sanah (perioada de viaţă scursă în decurs de un an)

Apoi "Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a patra." (Facerea 1:19)
A fost - hayah
seară - 'ereb
dimineaţă - boqer
ziua - yowm

Ok, vă întrebaţi probabil ce este cu atâtea citate... Problema este că traducerea Genezei echivalează acest yown cu o zi, 24 de ore. Totuşi... În interpretarea Genezei există zi şi noapte înaintea Soarelui şi a Lunii. Plantele sunt făcute şi ele înainte de soare... Mai există şi instinctul de a înţelege prin zi o perioadă de timp diferită de 24 de ore... şi nu mă pot duce cu gândul decât eon (aeon) înseamnă, o logică a percepţiei timpului în cele trei ipostaze ale sale: vârstă (legată de om), geologic (legată de pământ), astronomică (legată de univers). Pe lângă acestea, nici sensul de "inteligenţă divină, putere eternă care face posibilă acţiunea acesteia asupra lucrurilor" nu este lipsit de sens, mai ales în codificarea dualităţii lumină/întuneric, pentru că, să ne reamintim, prima zi este cea a creaţiei dualităţii, o dualitate care continuă ape despărţite de tărie, ape de deasupra şi de sub tărie... Apoi apa/uscat, organic/anorganic, soarele/luna, vietăţile mascul/femelă, bărbat/femeie... Iată că înglobarea noţiunilor în termenului eon se regăseşte şi în yown... şi totodată materia, energia şi timpul sunt îngemănate.

Ce este Priscoan eonul? Numit şi Hadean, definiţia ştiinţifică este următoarea:
"Hadeanul nu este o perioada geologica propriu - zisa avand in vedere ca nici o roca de pe Pamant, cu exceptia meteoritilor, nu este atat de veche. In timpul Hadeanului s-a format Sistemul Solar, probabil in interiorul unui nor mare de gaze si praf din jurul soarelui, denumit disc de acretie. Prezenta in cantitate relativ mare a elementelor grele in cadrul Sistemului Solar sugereaza ca gazele si praful au provenit din una sau mai multe supernove." (sursa: http://www.geo.edu.ro)

eon în Gnosticism

În gnosticism şi maniheism eon reprezintă o putere divină sau o emanaţie din fiinţa supremă şi joacă diferite roluri în operaţiunile universului. Eon este legat de ordinul spiritelor, sau a sferelor fiinţei, un element important de cosmologia dezvoltată în jurul dualismului Gnostic, conflictul dintre materie şi spirit. Iată cum se leagă despre discuţia de mai sus a Genezei.

Mitologia Cosmologică are aspecte destul de complicate, apar entităţi divine intermediare care se angrenează în interacţiuni destul de neînţeles. Avem deci o trimitere la Demiurg, respectiv la principiul creator, generator al materiei întunecate, încărcată de greutatea păcatului. Apoi sunt Aeon-ii, existenţele spirituale născute ca emanaţii ale Realităţii Divine. Mai sunt şi Archon-ii, divinităţi inferioare aflate în subordinea demiurgului. Există şi Sofia sau Înţelepciunea, o făptură care premerge experienţei şi o condiţionează, provenită şi ea din Realitatea Divină, şi ea personaj înscros în diferite aventuri, respectiv calea decăderii în lumile inferioare şi cea a întoarcerii în Pleroma.
Perechea gnostică se bazează pe adevărul Sophiei şi a Aeonului ce o salvează. Bărbatul gnostic reprezintă Aeonul iar femeie reprezintă Sophia (Gaia). Numai în acest context al perechii există energia necesară pentru a elibera planeta de sub influenţa archonilor.

andosa

2009-05-04T23:11:00.002+03:00

ANDOSÁ, andosez, vb. I. Tranz. A indica, pe versoul unui cec, numele persoanei împuternicite să încaseze contravaloarea cecului. – Din fr. endosser.

Andosarea sau girarea înseamnă deci să scrie pe spatele unui titlului de valoare, a documentului, a obligaţiei de plată a noului debitor, faţă de creditor. E prea complicat? Hai să presupunem că un client emite un bilet la ordin în care se stabileşte „ Plătiţi suma de la data cutare persoanei”. Persoana respectivă nu poate încasa banii până la data prevăzută, dar poate folosi biletul la ordin în loc de bani prin... desigur prin andosare. Ca să facă asta este nevoie de o singură certitudine, o garanţie a plăţii datoriei noului debitor către creditor. Se trece astfel un efect de comerţ de la un beneficiar la altul.

Dacă totul se oprea aici, nu insistam pe acest cuvânt. El este astăzi folosit şi cu alt sens. De exemplu:
Purtatorul de cuvant al PSD afirma ca partidul sau "a andosat aceasta nominalizare, stiind despre cine este vorba si stiind din ce clan de interese face parte respectiva persoana, iar asta ma face sa ma gandesc in ce masura are rost sa particip in structurile de conducere ale PSD
(sursa: România Liberă, http://www.romanialibera.ro/a42808/troc-politic-la-curtea-de-conturi.html)

“Am reuşit deja, la doar un an de la aderare, să promovăm propuneri care s-au transformat în acţiuni/obiective ale UE”, a spus Comănescu, exemplificând, între altele, cu demersurile pentru găsirea unei soluţii la problema Kosovo, concluziile summit-ului privind lansarea unui proces de evaluare a situaţiei romilor în Europa, andosarea de către summit a unei politici maritime europene, regăsirea în Tratatul de reformă a unor poziţii promovate activ de România, cum ar fi ideea creşterii eficienţei şi funcţionalităţii UE.
(sursa: Lazăr Comănescu, http://moscova.mae.ro/index.php?lang=ro&id=31&s=63091&arhiva=true)

Acest nou mod de a folosi cuvântul andosat are un sens de asumarea răspunderii. Dar girantul? Unde-i girantul...

anomie

2009-05-03T18:30:00.001+03:00

ANOMÍE s.f. (Rar) Dezordine, dezorganizare (într-o societate dată); Stare a societăţii caracterizată prin lipsă de legi sau prin existenţa unor norme contradictorii care fac dificilă orientarea individului în colectivitate. Lipsă a autorităţii sau a normelor referitoare la valorile morale. Neputinţa de a evoca nume de persoane, de localităţi etc. Din fr. anomie.

Cuvântul vine din greaca veche şi este compus din prefixul "a" care înseamnă "fără" şi "namos" care înseamnă "lege". Intră în folosinţa modernă cu forma franceză odată cu romanul lui Émile Durkheim, "Suicide" (se pare "împrumutat" de la Jean-Marie Guyau). Sociologul Durkheim încerca să explice, cu ajutorul acestui cuvânt că sinuciderea are cauze sociale şi nu personale, că din lipsa unor valori şi standarde precise, apare alienarea. În 1933 este atestat prima dată cu înţelesul "absenţa valorilor sociale acceptate".

EMILE DURKHEIM:

"...The state of anomie is impossible whenever interdependent organs are sufficiently in contact and sufficiently extensive. If they are close to each other, they are readily aware, in every situation, of the need which they have of one-another, and consequently they have an active and permanent feeling of mutual dependence."
(1972, p. 184 [fragment din The Division of Labor in Society])

"If the rules of the conjugal morality lose their authority, and the mutual obligations of husband and wife become less respected, the emotions and appetites ruled by this sector of morality will become unrestricted and uncontained, and accentuated by this very release; powerless to fulfill themselves because they have been freed from all limitations, these emotions will produce a disillusionment which manifests itself visibly..."
(1972, p. 173 [fragment din Moral Education])

"Man is the more vulnerable to self-destruction the more he is detached from any collectivity, that is to say, the more he lives as an egoist."
(1972, p.113 [fragment din Moral Education])

pumnitiv

2009-05-03T11:02:00.002+03:00

Evident, cuvântul este o combinare între pumn şi punitiv.

PUNITÍV, -Ă, punitivi, -e, adj. (Livr.) Care pedepseşte; destinat să pedepsească. – Din fr. punitif.

Pumnitiv s-ar "traduce" deci prin corecţie violentă aplicată cu pumnul.

Dacă pot face şi o reflecţie personală, şi nu văd cine m-ar putea opri...

PUMN, pumni, s.m. 1. Palmă închisă, cu degetele îndoite şi strânse.

Palma închisă, legată strâns de degetul opozabil, de capacitatea mâinii de a apuca obiecte... iată o caracteristică care pare a juca un rol foarte important în dezvoltarea omului, în apariţia munci... Dar pe cât de benefică omenirii este palma strânsă în interior, cu scopul de a apuca şi a munci, pe atât de violentă este în partea exterioară, pentru că pumnul "pe exterior" nu are alt sens decât de a lovi.

refuturare

2009-05-02T09:28:00.001+03:00

Plecând de la latinescul FUTUROS şi apelând la sonoritatea lui REFUTARE (A combate cu argumente puternice. fr. réfuter, lat. refutare), se obţine cuvântul nou REFUTURARE. Sensul lui este a restructura viitorul. Dacă vă amintiţi de acele filme care prezintă o întoarcere în timp prin care se schimbă trecutul şi acesta modifică viitorul... Desigur, este o inepţie. Schimbarea trecutului care produce efecte în lanţ în viitorul punctului de plecare în trecut va fi deja produsă, deci călătorul în timp nu va face decât să ducă la bun sfârşit schimbarea necesară unui viitor deja schimbat. Pe de altă parte, momentul prezent, liberul arbitru, nu poate duce la posibilitatea de a modifica viitorul, pentru că ar însemna că există într-un moment al prezentului un viitor pe care îl schimbi, ori acesta este fals, viitorul se formează prin fiecare acţiune a prezentului care devine trecut. Ei bine "modificarea" viitorului nu poate fi o problemă... Atunci?

"Refuturare" se referă la problematica "ce ar fi fost dacă", adică imaginarea unui prezent prin alegerea unei alte alternative la un moment dat în trecut. Ce ar fi fost dacă nu ar fi existat primul război mondial, ce ar fi fost dacă americanii nu ar fi folosit bomba atomică... Dacă structurezi toate aceste "ce ar fi fost dacă" într-o ştiinţă de previziune a trecutului, s-ar obţine REFUTUROLOGIA.

behaviorism

2009-05-01T00:12:00.003+03:00

Un cuvânt greu de pronunţat, dar uşor poetic prin conţinutul său VIORISM care aduce cumva a vioară. De aceea, din cauza dificultăţio de pronunţare, separ uşor cuvântul... beha-viorism.

BEHAVIORISM n. Curent în psihologie, care consideră drept obiect exclusiv al acestei ştiinţe comportamentul exterior al individului, eliminând conştiinţa. Din engl. behaviorism, fr. béhaviorisme.

WIKIPEDIA

Behaviorism înseamnă deci că orice comportament se leagă de mediu, trebuind să fie ignorate orice speculaţii privind cauze psihologice interne.

John B. Watson: "Dă-mi o duzină de copii sănătoşi, bine-formaţi, şi o lume specifică şi voi garanta că pot lua pe oricare la întâmplare pentru a-l educa astfel încât să devină orice fel de specialist, doctor, avocat, artist, mecanic şef şi, da, chiar şi cerşetor şi hoţ, indiferent de talentele sale, înclinaţii, tendinţe, abilităţi, vocaţie sau strămoşi."

incohonegnosensibil

2009-04-30T18:51:00.002+03:00

Desigur cuvântul pleacă de la incognoscibil.

INCOGNOSCÍBIL - (Fil.) Care nu poate fi cunoscut de raţiunea omenească (deşi se presupune că există); de necunoscut. [Cf. fr. incognoscible < lat. in – ne, cognoscere – a cunoaşte].

COHONES - Cuvânt adoptat în argoul românesc preluat din slang-ul spaniol. înseamnă testicule. În mod normal se referă la cineva care este extrem de curajos, "tupeist", puternic, impozant.

Cuvântul este deci format din prefixul IN care neagă ce urmează, COHONE care înseamnă curaj, GNOS care înseamnă cunoaştere şi SENSIBIL care este evident ce înseamnă.

Punând totul la un loc, Nu are curajul cunoaşterii sensibile

nombrilism

2009-04-12T12:53:00.002+03:00

Sigur, nombrilismul am putea să-l înlocuim cu alte două cuvinte cu un sens foarte apropiat, egocentrismul şi narcisismul. Dar cât de frumos este acest nombrilism! Nom-nume şi bril, o rădăcină de briliant, strălucitor...

Gina Sebastian Alcalay îşi începe aşa eseul său "Despre nombrilism":
Pentru cine nu cunoaşte limba franceză, o să menţionez că termenul din titlu vine de la cuvîntul franţuzesc "nombril" care desemnează găurica din mijlocul abdomenului: buricul. Deci, prin nombrilism se înţelege acea pornire care-i face pe unii semeni, denumiţi şi narcisişti să practice aproape în exclusivitate - dincolo de discuţiile despre unele teme la zi, precum cele din actualitatea politică în cazul unora, inedite sau recente colportări în cazul altora - un nesfîrşit monolog raportat la propria persoană, propriul buric, cum s-ar zice.

NOMBRIL, substantiv masculin
În anatomie prin nombril se înţelege o cicatrice în formă de cavitate lăsată în partea centrală a abdomenului oamenilor şi mamiferelor prin secţionarea cordonului ombilical. Sinonim este cuvântul ombilic.
Chez les jeunes veaux il n'est pas rare de rencontrer un ulcère tuberculeux du nombril, résultant de la contamination de la plaie ombilicale par la litière de l'étable infectée
(Léon Charles Albert Calmett, Infection bacill. et tubercul., 1920)

De aici sensul a alunecat spre "Regarder, contempler son nombril". Sensul acestei forme are ca înţeles a adăuga o mare importanţă propriei persoane, a fi egocentric

Ce qui m'agace, c'est ce waterproof de narcissisme qui me colle aux épaules (...). Ai-je pourtant jamais tant regardé mon nombril?? (Valéry, Corresp. [avec Gide], 1917, p.451).

sau "Se prendre pour le nombril du monde", cu sensul de a acorda persoanei sale o importanţă exagerată.

Je le supris [Reverdy] habillé comme un milord, dans une boîte de nuit (...), s'écoutant parler de poésie, se prenant pour le nombril du monde, pontifiant (Cendrars, Bourlinguer, 1948, p.325).

La noi există forma "Te crezi buricul pământului?".

Sursa originară a cuvântului este în latina populară ŭmbĭlīcŭlus, din clasa ŭmbĭlīcus care a ajuns prin o serie de alteraţie la forma ombilic.